TVR Iasi, un început promiţător

Mare majoritate a celor care se înscriu la cursurile Departamentului de Jurnalism cred că vor ajunge în locul prezentatoarei PRO TV, Andreea Esca sau a celui care prezintă rubrica Sport la televizor. Nu e chiar aşa şi mulţi dintre ei renunţă chiar după primul semestru din primul an. Eu nu vroiam televiziune, ci media online şi după câte am trecut în primul an, am vrut să renunţ. Nu am facut-o pentru că am ajuns unde vroiam de prin clasa a VII-a, aşa că am continuat. Cu toate bunele şi relele, am trecut de primul an şi am dat peste alt hop: CUZANET. Practica noastră din anul II, care ne ocupă marea majoritate a timpului. Dar tocmai aceasta m-a adus într-o televiziune destul de importantă şi anume TVR Iaşi.

Foto: tvr.ro

Această şansă s-a ivit după ce mi-a picat ca domeniu de ştiri pentru CUZANET tot ce înseamnă sport în Iaşi. M-am apucat de treabă şi am început să particip la toate evenimentele sportive: raliu, fotbal, baschet, volei, handbal etc. Moderatorul şi reporterul sportiv Lucian Lucescu de la TVR Iaşi m-a văzut ca sunt prezent la toate evenimentele sportive şi după instalarea antrenorului Adrian Falub la ACSMU Pol Iaşi, m-a chemat la el şi m-a întrebat pentru cine lucrez. Eu i-am spus că sunt student în anul II, la Jurnalism şi ceea ce fac este doar pentru practică şi ca domeniul meu de ştiri este Sportul. A fost încântat că a dat peste mine şi mi-a cerut numărul de telefon. L-am întrebat pentru ce şi m-a întrebat dacă vreau să lucrez cu el la TVR Iaşi, pe secţiunea Sport. Normal că am fost de acord şi a doua zi am fost prezent la redacţia ştiri a TVR. Acolo mi-a explicat că el are o emisiune de trei ori pe săptămână şi a spus că eu îl voi ajuta la documentare şi voi fi şi reporter de teren când vor fi evenimente sportive, luând declaraţii după meciuri. Pe lângă acestea, voi învăţa multe alte chestii din spatele camerelor de filmat.

Sâmbătă am fost la un meci de volei să văd cum se ia o declaraţie, iar de luni m-am apucat de treabă. Atunci mi-a spus că dacă mă voi descurca, va vorbi cu şefii să mă angajeze acolo. Deocamdată, încerc să învăţ şi să fac cam tot ce se poate şi tot ceea ce ştiu eu mai bine, iar pe viitor poate voi ajunge să fiu, cu acte în regulă, reporter TVR Iaşi. Sunt multe lucruri de învăţat într-o redacţie de ştiri şi eu încerc să mă obişnuiesc cu toate. Mie îmi place ceea ce fac, mai ales că este pe domeniu sportiv, şi sper ca să rămân acolo. Dar, în paralel, îmi văd şi de studii. Am avut norocul să fiu ofertat de TVR şi îmi doresc ca acest început să fie de bun augur, profitând de şansa care mi s-a oferit.

Recunosc că dorinţa mea nu a fost să lucrez ca reporter de televiziune, ci în media online, dar merită să profit de o şansă ca aceasta. Până la urmă, este o experienţă din care pot învăţa multe lucruri de la oameni care practică jurnalismul.

Ce nu s-a văzut în presă cu privire la demiterea lui Ionuț Popa și care este senzația unui meci de Liga II

Meciul de vineri dintre ACSMU Poli Iași și Petrolul Ploiești a însemnat pentru mine o premieră, anume accea de a vedea echipă mare a Iașului evoluând în liga II. De la ultima promovare din 2004, speram că nu voi mai vedea echipa Iașului în situația de a juca cu formații modeste ca ACU Arad, Silvana Șimleul Silvaniei sau Arieșul Turda. Dar managementuol defectuos al unora și prostia altora a făcut ca să nu mai existe vreo echipă de fotbal în Dealul Copoului, până când a apărut ACSMU Poli Iași.    
 M-am împăcat cu ideea că acest hibrid va continua să joace pe “Emil Alexandrescu” în locul Politehnicii Iași și am fost să văd dacă noua echipă poate promova în Liga I și cum este acum atmosfera pe stadion. 

Foto: adevarul.ro

   
  
 De cum am ajuns la intrare, am aflat că prețurile biletelor sunt de primă ligă: 5 lei peluze, 10 lei tribune. La asemena tarife, am crezut că se dispută un meci din prima divizie, nicidecum unul de Liga II. De acest lucru mi-am dat seama de cum am luat loc la masa presei și am aruncat o privire peste tribunele în care se aflau aproximativ 1000 de spectatori rătăciți pe la cele două peluze și tribune, care nu mai aveau același entuziasm ca anul trecut când erau mult mai gălăgioși și susțineau echipa împreună cu galeria ieșeană. Acest lucru nu se mai poate acum pentru că nici galerie nu mai era, doar ploieștenii aveau un grup de 50 de suporteri care au format o mică galerie.  
 Liniștea de pe stadion îți dădea impresia că ești la un spectacol de teatru, nicidecum la un meci de fotbal. Nu mai este aceeași trăire de spirit ca în prima divizie! Până și copii de mingi s-au cam rărit, iar mașinuța care intra pe teren să preia jucătorii accidentați a fost înlocuită cu traditionalii brancardieri. Diferența dintre cele două eșaloane fotbalistice se vede de la simpla organizare a unui meci și până la calitatea fotbalului prestat. 

Evenimentele din spatele camerelor de filmat cu privire la demiterea lui Ionuț Popa   
  
 La sfârșitul meciului, fostul antrenor al Iașului se bucura cu jucătorii că au reușit să învingă liderul Petrolul Ploiești, cu 3-1, neștiind că bucuria nu va dura mult. Eu, împreună cu ziariști prezenți la masă presei, am plecat la intrarea principală să luăm reacțiile conducerii de după meci. S-au instalat camerele de televiziune, iar reporterii așteptau reacțiile la cald, cum se spune în presă sportiva. Iese de la oficială Grigore Sichitiu, președintele executiv al clubului, și dă o declarație banală despre meci, fără a spune ce urma să se întâmple cu antrenorul. Urma să vină Ionuț Negoita, noul finanțator al Iașului. Dar acesta a apărut după un sfert de oră, timp în care ziariștii de casă ai clubului: Ovidiu Minea (Ziarul de Iași) și Narcis Pohoață (corespondent www.liga2.ro) cobor la intrare și aruncă bombă jurnaliștilor prezenți acolo: IONUȚ POPA A FOST DEMIS! Colegii lor de breaslă nu-i cred și spun ca își bat joc de ei, dar parcă ceva- ceva știau ei înainte de meci. Apare și Negoiță, care afirmă că este mulțumit de joc și, întrebat de corespondenta Sport.ro la meci de soarta lui Popa, acesta răspunde că Iașul va avea un nou antrenor din etapa următoare .

Foto: adevarul.ro

  
 După ce termină Negoiță de vorbit, jurnaliștii își iau camerele de filmat și ne îndreptăm către sala unde se țin conferințele de presă. Când am ajuns acolo, Mircea Ungureanu, ofițerul de presă al clubului, ne informează că Ionuț Popă nu va mai susține nicio conferința de presă și că el va da doar o scurtă declarație. Apare Ionuț Popa în față camerelor și când îi se spune ca a fost demis (n.r. el era la vestiar cu jucătorii și nu știa că este oficial demis de la echipă), începe să facă următoarea declarație: “Dacă asta consideră Ionuț Negoita, atunci eu îi respect decizia. (Apoi pe un  ton mai nervos) Eu sunt Ionuț Popa și mi se rupe de Grigore Sichitiu și mi se fâlfâie de Ionuț Negoiță. Eu fac ce vreau și spun ce vreau. Acum îmi fac bagajele și plec acasă, la Arad.” La auzul acestor afirmații, întreb la sfârșit pe corespondenta PROTV dacă o să dea pe post și așa ceva și îmi spune că va fi tăiat, dar văd seara la TV că cei de la Antena1 și GSPTV nu au făcut așa ceva. 
 Sper că Adrian Falub să nu declare așa ceva când va fi demis. Dar am văzut o reticență din partea jurnaliștilor cu privire la noul antrenor. Nu este la fel de agreat de presă ca Ionuț Popă și trebuie să fie foarte atent ce va declară de acum.

Cursuri ţinute prin internet

Dezvoltarea tehnologiei a dus automat la simplificarea multor dintre lucrurile care le făceam manual. De la aflarea unei simple informații până la plata diverselor utilități, toate se pot face acum doar cu un simplu click. Acest lucru era și normal dacă ne gândim că ele au fost concepute într-o așa măsură încât să simplifice unele chestiuni cotidiane. Dar mulți dintre noi se folosesc astăzi mult prea mult de internet și renunță la unele moduri obișnuite și normale de a-și face treaba.   

Foto: tehnopol.ro

  
  
 Această noua modă a fost implementată și prin unitățile școlare din România încă de acum câțiva ani. S-a început cu referate și cărți copiate și s-a ajuns ca orele și cursurile să se țină prin e-mail sau pe diferite siteuri web. Vorbeam zilele trecute cu câțiva colegi de-ai mei de la Jurnalism și îmi spuneau că au observat cum anumite cursuri din amfiteatrele facultății s-au mutat pe internet. Se întrebau oare ce s-ar întâmpla dacă nu ar fi internet o zi? Cred că nu am ști cum să funcționam fără acest viciu care ne omoară timpul în zadar de multe ori. Cel puțin, practica noastră pentru agenția de știri a universității, CUZANET, se desfășoară în mediul online. Fiecare știre care o facem și orice nelămurire care o avem se rezolvă prin gmail sau yahoo!  Atunci de ce mai există în orar și celelalte cursuri? Să ne trimită domnii profesori cărțile și suporturile de curs prin e-mail și am rezolvat problema orarului și a sălilor de curs. 
  
  
 Când a fost înființată universitatea, nu cred că cei de atunci s-au gândit că, corpul de clădire care îl vor construi încet-încet va deveni pustiu și toți studenții vor putea fi găsiți în mediul online. Tendința este ca pe viitor să ne “virtualizam” cu toții și nu cred că este bine să se ajungă la această etapă! Nu am nimic împotrivă internetului. Are rolul său bine conturat în multe domenii, dar cred că s-a folosit prea mult în cel al educației. De aici și lipsa de cultură generală și de comunicare dintre tineri. Toți sunt obișnuiți să rezolve totul printr-un buton de la tastatură sau un click și nu mai știu să lucreze și manual. Adevărul este că aveam prea multă informație și nu avem timp să o “rumegăm”, să analizăm ce am aflat.

Rares Puni: ‘’Nici gand de vreun loc de cupa europeana pentru Penicilina in acest sezon”

Intr-un interviu acordat pentru agentia de stiri CUZANET, antrenorul de volei al clubului Penicilina Iasi, Rares Puni, a vorbit despre situatia financiara grea prin care trece clubului iesean, de jocul echipei si despre obiectivul pentru noul sezon care tocmai a inceput.

Care mai este situatia financiara la clubul de volei Penicilina Iasi? Jucatoarele sunt cu salariile la zi?
Momentan, ele nu sunt cu salariile la zi! Dar o sa serezolve toate problemele. In legatura cu situatia financiara si cea cu privire la sponsorul nostru, firma SC Antibiotice SA, se ocupa clubul nostru. Eu nu sunt in masura sa va raspund la aceasta intrebare, dar problemele cu banii exista.

Cat de mult a contat, in angrenajul echipei, plecarea unor jucatoare ca: Olga Pavlova, Olena Sidorenko, Georgeta Ciobanu etc.?
Enorm de mult deoarece au o vasta experienta de pe la Mondiale. Trei dintre ele, ucrainencele, au fost si pe la Jocurile Olimpice. Plus de asta, Georgeta Ciobanu este o jucatoare de echipa Nationala.

Au fost probleme legate de bani sau au vrut sa schimbe echipa?
Nu stiu acest aspect dar jucatoarele din Ucraina, cel putin, si-au terminat contractual cu clubul nostru. Jucatoarele straine au avut doar un an de zile contract!

Si nu putea fi prelungit?
Ba da! Dar consider ca nu au cazut la o intelegere cu clubul si au semnat cu alte echipe.

Foto: www.sportlocal.ro

Inlocuirea fostului antrenor, Daniel Banu, cu dumneavoastra a fost benefica? Dupa ce ca lotul se baza doar pe cateva jucatoare experimentate acum a venit si schimbarea de antrenor. Cu ce obiective mai pleaca Penicilina in campionat?
Ca antrenor principal a fost numit presedintele clubului, Nicu Roibescu. Eu tot statutul de secund il am, exact ca in sezonul trecut. Pe foaia de joc din prima etapa el a fost trecut ca principal. Eu ma ocup de antrenamente si de formulele de joc, iar dumnealui ocupa functia de antrenor principal.
In ceea ce priveste obiectivul pentru acest sezon, singurul obiectiv este salvarea de la retrogradare. Nici gand de vreo cupa europeana pentru Penicilina in acest sezon!

Care este explicatia pentru meciul pierdut de echipa in prima etapa cu nou- promovata CSM Lugoj (incheiat 1:3)? Dupa ce v-ati adjudecat primul set, parca nimic nu a mai mers?
Explicatia ar fi lipsa pregatirii fizice, a omogenitatii. Am inceput tarziu si pregatirile si s-a vazut declinul. Pregatirea fizica a fost foarte importanta pe durata celor 4 seturi! Acum incerc sa rezolv din mers aceste lucruri.

Vor mai veni jucatoare noi la echipa?
In momentul de fata nu stiu nimic dar banuiesc ca din iarna se vor face intariri.

In situatia aceasta si salvarea de la retrogradare va fi un obiectiv greu de atins?
Nu, nu va fi greu de bifat deoarece putem lucra. Sunt echipe mult mai slabe ca CSM Bucuresti, Sibiu, Cluj. Cam toate echipele au probleme acum si eu cred ca vor fi, pana la sfarsitul campionatului, daca nu doua, cel putin o echipa care se va retrage din competitie din motive financiare.

Cum credeti ca va fi meciul din etapa viitoare care va fi tot cu o nou- promovata, CSM Bucuresti, mai ales ca si ele au pierdut in etapa precedenta la Bacau (scor 3:0)?
Vor privi altfel jocul. Meciul se disputa acasa, in fata suporterilor, conducerii, sponsorilor. Va dati seama ca au un avantaj deoarece sunt gazde in acest meci.
Noi daca beneficiam de o pregatire precompetitionala, aveam un inceput de campionat ideal si nu mai existau asemenea surprize ca in prima etapa, cu CSM Lugoj. Dezavantajul echipei este ca le lipseste omogenitatea deoarece ele sunt noi in aceasta formula si acest lucru se formeaza in timp. Nu au jucat impreuna deloc si nu se poate face intr-un interval asa de scurt aceste relatii de joc . Multe dintre ele au fost rezerve in sezoanele trecute si altfel stau lucrurile cand trebuie sa te obisnuiesti cu statul de titular. Mai este si presiunea jocului, emotiile…

Exista vreo jucatoare pe care nu puteti conta din cauza accidentarilor?
Nu am nicio problema din aceasta privinta. Toate sunt apte de joc si jucatoarele care le-am avut sambata la meci le voi folosi si in partida de la Bucuresti.

 Mihai Căpraru

Ionuț Negoiță, posibila șansă de promovare pentru ACSMU Poli Iași

 După o tradiție de 65 de ani în istoria fotbalului din România, Fc Politehnica Iași a reușit ca o dată cu retrogradarea în eșalonul secund al Ligii I să dispară fizic din dealul Copoului, rămânând doar suporterii și stadionul ,,Emil Alexandrescu”. Cauza principală a acestei retrageri a clubului ieșean a venit pe fondul unui management dezastruos al clubului care a dus la acumularea unei datorii de 3,2 milioane de euro. Chiar dacă se plângeau că nu prea există bani pentru echipă de fotbal, finanțarea a venit din partea primăriei și a acționarilor, cât s-a putut, numai că unii au avut grijă ca ei să fie cheltuiți invers proporțional cu rezultatele echipei și randamentul jucătorilor.  

Foto: Adevarul de Seara Iasi

 Dar să nu mai plângem ceva ce nu mai există și să urmărim ce se întâmplă la hibridul din această vară format în Copou. Sper că au învățat ceva din greșelile făcute de conducerea vechii echipe de fotbal a Iașului și vor aduce președinți și manageri capabili să folosească banii în așa fel încât echipa să promoveze în cel mai scurt timp în Liga I. Dar cum în această perioadă de criză se fac mul mai multe escrocherii decât acum câțiva ani, am unele îndoieli în această privință. Mai ales acum când noul patron, Ionuț Negoiță, are de unde investi mult mai mulți bani decât Primăria Municipiului și foștii acționarii la un loc. Numai când auzi că la Iași a venit în sfârșit un patron și clubul nu mai este condus de autoritățile locale, te gândești că sunt mulți bani în joc! Sper că oamenii aduși de Negoita să fie capabili să conducă ACSMU Poli Iași spre o nouă promovare în primul eșalon.   
  
 Acum că a venit și salvarea pentru clubul ieșean, ar trebui ca noi, suporterii, să fim alături de această nouă echipă și să lăsăm orgoliile la o parte. Haideți să umplem din nou stadionul unde multe eschipe mari din România au plecat învinse și să susținem această tânără formație! În mod special acum când din cea veche nu a mai rămasă cam nimic. Cred că nu mai contează numele sau palmaresul, ci ca Iașul să aibă din nou o echipă în Ligă I! Fostul Poli Iași va rămâne doar ca o aminitire frumoasă care sperăm să reapară cândva. Hai ACSMU Poli Iași!

Un ,,boboc” entuziast devine un absolvent îngândurat

Urmăream astăzi deschiderea anului şcolar 2010- 2011 şi vedeam cum ,,bobocii” de clasa I păşeau pentru prima oară într-un ciclu de învăţământ care le va lua cel puţin un deceniu din viaţă. Pentru cei care vor vrea să continue studiile, poate ajunge să se dubleze dacă în CV-ul lor vor bifa toate formele de învăţământ posibile, încheind cu doctoratul. Aceşti copii au trecut pe sub podul de flori făcut de cei mari şi intră într-un sistem în care luminiţa de la capătul tunelului doar licăreşte şi pentru puţini dintre ei îi va ghida spre o carieră de succes. Mulţi se vor pierde pe lungul drum al acestor ani care, după cum consideră majoritatea dintre ei, vor conta prea puţin pentru unii.

Sursa foto: dianatusa.ro

Generaţia mea a păşit în clasa întâi într-o perioadă în care România de abia ieşise din comunism, iar speranţele părinţilor şi ale noastre aveau o bază solidă că vor fi din cele mai bune perioade economice. Au trecut 15 ani de atunci şi cu cât ne îndreptam spre capătul traseului nostru de şcolari, indiferent dacă eram elevi sau studenţi, apăreau din ce în ce mai multe probleme social- politice care ne făceau să nu mai continuăm. Singura motivaţie care m-a făcut pe mine, cel puţin, a fost că vroiam să termin ceea ce am început şi nu vroiam ca mai târziu să îmi pară rău că nu am făcut nu ştiu care etapă şcolară şi să nu am aceea diplomă sau adeverinţă de care mai este nevoie, uneori. Azi ştiu că toţi angajatorii vreau experienţă sau practică, dar vreau să fiu împăcat că nu am şi acele hârtii. De multe ori, cunoscuţi de-ai mei mi-au spus că nu este nevoie de atâta şcoală, dar eu m-am încăpăţânat să continuu.

Ceea ce se întâmplă cu noii ,,boboci” este exact invers faţă de generaţia care vorbeam anterior. Ei pornesc într-o perioadă în care nimic nu pare să mai meargă, ministru Educaţiei, Daniel Funeriu promite că va fi mai bine, politicienii dau asigurarea că România este pe un trend ascendant, dar situaţia îi contrazice pe toţi. Dar până cel puţin în anul 2020, când ei vor încheia o parte din studii, poate vor ajunge la ceea ce astăzi doar se speră că va fi. Cel puţin cu aceşti copii, timpul va avea răbdare pentru ca ei să păşească într-o altă societate. Dar pentru noi, cei care terminăm facultatea peste doi ani, noţiunea de timp nu se mai aplică şi se vrea de la noi să facem aceea schimbare care îi va face pe ,,boboci” să-şi păstreze zâmbetul care îl aveau astăzi şi peste 10-15-20 de ani. Eu aş vrea să fac acest lucru, dar cei care au fost înaintea noastră nu ne ajută să facem ca acest proces de schimbare să fie benefic atât pentru noi, cât şi pentru generaţiile următoare.

JSS 2010, o experienţă de neuitat

Când am aflat că Asociaţia Studenţilor Jurnalişti (ASJ), din care fac şi eu parte, va organiza această şcoală de vară, îmi imaginam că va fi o întâlnire cu jurnalişti cunoscuţi din mass mdia românească. În cadrul acestor traininguri, mă aşteptam doar să-mi confirme unele lucruri pe care le ştiam déjà şi cel puţin să aflu altele noi. Pe parcursul celor 7 zile, nu realizam ce noutăţi aveam să aflu, pe care nicio facultate nu ţi le poate împărtăşi. Acestea nu erau pură teorie, ci realităţi care vindin modul cum se practică şi cum arată, de fapt, meseria de jurnalist, axându-se mai mult pe cea din România.

Startul ,,Journalism Summer School” l-a dat Petrişor Obae, editor la www.paginademedia.ro Acesta ne-a făcut un scurt istoric al presei de după 1990: ,,până în ’95, nu erau dezvoltate mijloacele media. În acel moment, ziarele aveau o mare influenţă asupra publicului”. Apoi a vorbit despre jurnalismul actual: ,,Acum, presa a scăzut din încredere pentru că se uită la patron, politică şi publicitate şi mai puţin la pulic”. În finalul discuţiilor, a vorbit despre surse: ,,dacă îţi respecţi promisiunea despre interolutor, atunci capeţi încredere […] sursa este sfântă, nici măcar redactorului- şef nu se spune”.

Revederea cu Sanda Nicola şi Liviu Iolu

Următorii traineri au fost cuplul care a fost la Iaşi şi în ianuarie. Aceştia au vorbit despre ,,Freelancer vs. jurnalistul angajat”, afirmând că ,, meseria de jurnalist nu e ca oricare alta”. Întrebaţi care din cele două căi jurnalistice este mai avantajoasă, Sanda Nicola, freelancer, a afirmat că ,,fiecare dintre acestea două au avantajele şi dezavantajele sale, dar ar fi indicat ca întâi să fii journalist angajat şi apoi freelancer”.

În a treia zi a JSS, Radu Naum, prezentatorul emisiunii ,,Premium Liga” de la GSP TV, ne-a vorbit despre ,,barbarii” din sport şi despre motivul pentru care Gigi Becali, patronul Stelei, este aşa de mediatizat: ,,eu nu vorbesc despre motivele altor televiziuni pentru care este sunat zilnic, dar în cazul GSP –ului, el este un izvor nesecat de informaţii preţioase din interiorul clubului Steaua şi pe care acestea nu pot fi obţinute din altă sursă oficială.”

Weekendul care a urmat a fost dedicate fotografiei de război. Glorin Ghioca, care a fost de trei ori în Afghanistan, ne-a vorbit despre cum se face şi cum nu se face o poză în această zonă de conflict. După ce ne-a arătat fotografiile făcute acolo, am mers pe plaja din Costineşti. Acolo, echipaţi cu o vestă antiglonţ (care cântărea 20 de kg) şi casca de protecţie (3 kg), înarmaţi cu două aparate de fotografiat foarte profesioniste şi o geantă pentru apă, am parcurs 200 m în pas alergător, timp în care trebuia să facem 30 de portrete. Cei care ajungeau la finiş simţeau, măcar pentru o clipă, cum este să fii jurnalist în această ţară asiatică.

Cum poate fi radioul sexy?

Toader Păun, project manager şi realizator programe Europa Fm, ne-a vorbit despre radioul din România şi secretele care face din aceasdtă meserie să te atragă şi cum poate fi el sexy.

Laurenţiu Mihu, redactor- şef adjunct la România Liberă, ne-a argumentat de ce ar trebui să mai mizăm pe print: ,,lumea nu se va despărţi de presa scrisă deoarece există o relaţie ,,intimă între om şi hârtie”.

Săptămâna a fost încheiată de Mihai Tatulici, realizator de emisiuni la Realitatea Tv. Acesta ne-a împărtăşit din vasta lui experienţă de 44 de ani din presă şi din televiziune şi despre relaţia presă- politician din media de astăzi: ,,traversăm cea mai periculoasă perioadă din presă şi politică […] conducătorii noştrii au învăţat să mintă mai bine decât televiziunile”.

Pe lângă toate aceste mici frânturi din ce s-a întâmplat la Costineşti, au fost mult mai multe întâmplări şi informaţii ,,off the record”, care alcătuiesc tabloul complet al acestei experienţe benefice oricărui tânărstudent la Jurnalism. Tot ceea ce vă mai pot pune la dispoziţie sunt o parte din fotografiile făcute în aceea săptămână.

,,Nu îmi dau seama cum tehnologia 3D poate creşte calitatea printului’’

Laurenţiu Mihu, redactorul- şef adjunct la cotidianul România Liberă, a explicat schimbarea ziarului la care lucrează: ,,România Liberă dinainte de redesenare, măcar prin faptul că nu are doar un design prietenos, ci și un conținut gândit mai atent’’ şi a vorbit despre presa scrisă din România: ,, Această criză ar trebui să fie un criteriu de selecţie care în final să ducă la ceva mai bun decât exista dinainte de instalarea crizei’’.

Rebrenduirea ,,României Libere” a dus la modificări asupra tirajului ? Se văd unele schimbări în această privință?

 Există schimbări ! Cifrele sunt disponibile public, dar această ,,rebrenduire’’ nu este relevantă sub aspectul cifrelor ci și asupra a ceea ce vrem să le oferim cititorilor. Schimbarea ziarului nu este doar o redesenare a lui ci și o schimbare în care gândim și conținutul. Eu sunt sigur că cititorii noștri văd ca pozitivă această schimbare, chiar dacă, cu siguranță, au existat temeri printre cititorii noștri și printre cei care pur și simplu vor să vadă cum arată noul ,,România Liberă’’ fără să fi citit înainte. Au existat oameni circumspecți vis-a-vis de modul în care a fost redesenat ziarul. Mulți se tem la orice redesenare a unui ziar că un cotidian serios se transformă într-un soi de tabloid și există această teamă a tabloidului care este, din punctul meu de vedere, întemeiată, dat fiind modul în care se consumă presa scrisă astăzi în România. Un lucru este cert : ,,România Liberă’’ de astăzi este, în opinia mea, mult mai bună decât ,,România Liberă’’ dinainte de redesenare, măcar prin faptul că nu are doar un design prietenos, ci și un conținut gândit mai atent. Cât de mult corespunde imaginea mea care poate fi îndreptată, ca subiectivă, cu a celor care consumă ziarul în mod obișnuit și a celor care se mai uită din curiozitate peste el, este o chestiune destul de greu de cuantificat. Dar din punctul meu de vedere, a fost binevenită această redesenare și această regândire a ziarului.  

Am auzit mulți cârcotași care spuneau că frontispiciul seamănă cu cel al tabloidului ,,Libertatea”. Cum comentați această afirmație ? 

Eu nici nu pot să comentez. Sunt relativ uimit că există această analogie! Pe de altă parte, atâta timp cât unii consideră că frontispiciul seamănă cu cel al ,,Libertății”, mă bucură măcar un lucru: că și conținutul nu seamănă cu cel al tabloidului amintit pentru că, realmente, evoluăm pe două misiuni total diferite. 

Dintotdeauna ați vrut să deveniți jurnalist ?  

La început am vrut să devin medic și apoi jurnalist. Cu Medicina m-am răzgândit aproape în ultimul moment și, ca atare, am devenit ziarist. Mă bucur că am ales să fac această meserie!

 Până unde merge compromisul pentru un jurnalist? 

N-ar trebui să meargă până niciunde ! Nu există o limită clară a compromisului. Mai depinde şi cum definim acest concept? Eu înţeleg întrebarea altfel : cât de des şi până unde poţi să încalci limitele pe care ţi le impune deontologia. Din punctul meu de vedere, există un singur răspuns : nu poţi şi nici nu trebuie să le încalci măcar puţin. Curajul în presă înseamnă până la urmă compromitere şi efectele sunt destul de perverse, nu sunt cuantificabile imediat dar ele au posibilitatea să distorsioneze modul în care cititorul se raportează la lucrurile din jurul lui şi acesta este un lucru foarte dăunător pentru societate. 

,,Nu este un semnal pozitiv reducerea dimensiunii ziarului RL’’ 

Cum îţi poţi desfăşura activitatea atunci când trebuie să lucrezi în anumite condiţii impuse de patron şi trebuie să fii foarte atent ca ceea ce scrii să nu fie în detrimentul tău? Să atingi unele subiecte de mare interes dar să o faci într-un mod cât mai adecvat politicii impuse de conducere? 

Aceasta este o întrebare capcană! De obicei, jumătăţile de măsură nu sunt cele mai bune soluţii şi cele mai bune căi de a o apuca. În mod normal, un articol care respectă criteriile gen: reprezentativ pentru publicul general, bine documentat, nu ar avea de ce să nu apară în presă. Personal, nu m-am confruntat cu astfel de lucruri. Evident că experienţa personală ar fi fost potrivită ca să îi explic cuiva cum să facă în astfel de situaţie. Dar neavând această experienţă, nu pot să dau sfaturi practice. Cert este că nu trebuie plecat la drum cu această premisă că sigur mi se va pune talpa pe ceafă şi nu ştiu cum s-o mai scot. În astfel de situaţii, dacă ele apar şi dacă există, cauţi o rezolvare pe moment. 

Situaţia actuală ne arată că onlineul a întrecut printul ca număr de cititori. Cum vor reuşi ziarele să iasă din acest decalaj economic, până la urmă? 

Acum, mai mult ca oricând în ultimii ani, cum va reuşi presa să supravieţuiască? Vremurile sunt destul de încărcate de veşti negative; vorbesc de presa scrisă, fie online, fie print. Sunt sigur că, totuşi, presa va depăşi criza pentru că şi societatea românească va face acest lucru. Acolo, amplitudinea situaţiei economice este mult mai mare decât în presă, dar eu însă sunt curios cum va reuşi presa să depăşească criza aceasta. În mod normal, ar trebui să ne întărească şi această criză ar trebui să fie un criteriu de selecţie care în final să ducă la ceva mai bun decât exista dinainte de instalarea crizei. Dar, evident sunt curios şi eu cum vor evolua lucrurile pentru că nu am o garanţie a unui succes pentru presă după criza aceasta. După cum nu am nicio garanţie a faptului că presa va involua din cauza situaţiei economice din prezent. 

Se va produce, în viitorul apropiat, o schimbare a formatului la ,,România Liberă” din broadsheet în tabloid? 

Un există astfel deplanuri! Vrem să rămânem la acest format pentru a ne diferenţia de celelalte ziare. Această diferenţiere există şi la conţinut. Pe de altă parte, calitatea unui ziar un este dată neapărat de calitatea sau mărimea colii de hârtie pe care este tipărit. Raportat la acest detaliu a mărimii ziarului, ,,România Liberă” a rămas consecventă cu ea însuşi. Cred că totuşi într-un ziar cauţi cu total altceva decât dimensiunile colii de hârtie. Eu nu cred că este neapărat un semnal pozitiv reducerea dimensiunii ziarului aşa cum s-a întâmplat în cazul altor cotidiene. După cum este un semnal şi negativ pe care îl dă cititorilor prin păstrarea formatului dinainte de redesenare. 

,,O societate neinformată, parţial informată sau prost informată este vulnerabilă excesiv de tot felul.’’ 

De ce s-a produs atât de târziu această schimbare ? Mario Garcia, cel care a făcut redesenarea, spunea că ,, era un ziar ca în anii ‘90”? 

Ceea ce este cel mai important este că această schimbare s-a făcut ! Acum eu nu pot să detaliez motivele pentru care s-a făcut, cum ziceţi, prea târziu. Eu doar mă mulţumesc că ea a fost făcută şi un cred că s-a întâmplat această modificare s-a făcut atât de prea târziu cum o spun unii. Oricum, e mult mai bine că a fost făcută decât să fii continuat în acelaşi format. 

Până unde trebuie şi este normal să meargă o anchetă de presă? 

Până la capăt. Până la epuizarea subiectului.  

Chiar dacă trece de unele norme deontologice? 

Evident că o anchetă de presă se face cu respectul legilor ţării în care faci acest lucru şi cu respectul normelor deontologice care reglementează această meserie de ziarist. Dar o anchetă se poate face foarte bine, respectând unelereguli de un simţ care se regăsesc şi în normele deontologice şi un cred că aceste reglementări au constituit vreodată vreo piedică pentru a construi o anchetă de presă de succes şi bine înghegată. 

Sunt depăşite aceste norme şi când se urmăresc anumite interese? 

Totdeauna există interese exterioare actului jurnalistic atunci când normele deontologice sunt încălcate, indiferent dacă este o anchetă, un reportaj sau o modalitate în care tu vrei să obţii o ştire. 

Credeţi că numai situaţia economică actuală este de vină pentru scăderea tirajelor/vânzărilor? 

Evident că nu pentru că tendinţa de scădere a audienţă şi a tirajelor ziarelor exista şi înainte de criză. Situaţia economică poate să fi accelerat această tendinţă. Nu este deloc îmbucurător faptul că publicul nu este atât de receptiv pe atât cât am vrea noi, ca ziarişti, să fie şi publicul pentru el însuşi, pentru faptul că o societate neinformată, parţial informată sau prost informată este vulnerabilă excesiv de tot felul.  

Politica ziarului la care lucraţi pune accentul mai mult pe mediul online sau printul nu este nici el neglijat ?

 Se pune foarte multă bază pe online ! Asta se vede prin faptul că a fost relansat şi site-ul www.romanialibera.ro şi se merge foarte mult şi pe print. Dovadă este că ,,România Liberă’’ a investit într-o redefinire şi o redesenare a variantei sale de print. Ca atare, nu este neglijat niciuna dintre aceste două diensiuni. 

,,Nu-mi dau seama cum tehnologia 3D poate creşte calitatea printului’’

Din punctul de vedere al competitivităţii, este bine venită această criză economică? Aici mă refer că rămân puţine şi bune. 

Dacă privim din acest unghi, această criză ar trebui să se transforme şi într-o oportunitate pe acest palier. Pe de altă parte, sunt şi eu curios cum vor ieşi ziarele şi presa, în general, din criză. Dacă problemele pe care le aveam înainte şi pe care le aveam acum există o posibilitate să scăpăm, vor rămâne în continuare, înseamnă că de această criză nu s-a profitat cum trebuie! Nu pot să spun acum că la finalul crizei vor rămâne ziarele bune şi care merită pentru că nu este obligatoriu să se întâmple aşa. Există diverse variabile care pot schimba datele problemei. După cum nu pot să spun că vor rămâne numai ziarele bune şi foarte multe slabe sau invers. 

În afară de a veni cu ceva în plus la ştirile difuzate la radio sau tv, ziarele se mai pot redresa şi cu investigaţii sau reportaje bune? 

Reportajul şi investigaţia vor rămâne întotdeauna două puncte forte în poltica editorială a oricărui ziar. Şi cu cât ele vor fi mai bine lucrate, cu atât şansele ca de creşterea calităţii conţinutului vor fi mai mari şi mai apropiate de ceea ce trebuie să fie. Dar evident, ştirea şi modul în care ea va fi valorizată, acum că este această competiţie a printului şi a televiziunii, plus online-ul, doar reportajele şi anchetele închegate pot să ducă la o creştere a conţinutului editorial. 

Presupunem că presa va continua această pantă descendentă, veţi susţine în continuare printul? 

Eu susţin că printul va rămâne un element forte în presa scrisă şi că, cel puţin în România, nu este cazul să ne facem prea multe griji în perioada următoare cu privire la aşa- zisa Apocalipsă care paşte printul. 

Tehnologia 3D poate fi o soluţie pentru a salva printul? 

Cred că orice tehnologie poate fi o oportunitate după cum poate să incube şi anumite capcane. Sincer să vă spun, nu-mi dau seama în acest moment cum ar putea ea să contribue la salvarea şi la creşterea actului jurnalistic. Dar este o variantă! 

Care dintre ziarele (Evenimntul Zilei şi România ) la care aţi lucrat şi o faceţi în continuare se pliază pe aşteptările dumneavoastră ? 

Amândouă ! Până am plecat de la ,,Evenimentul Zilei’’, s-a pliat foarte bine pe ceea ce vroiam. ,,România Liberă’’, în acest moment, prin simplul fapt că încă mai sunt acolo, se pliază foarte bine şi întotdeauna este loc de mult mai bine. A fost cazul atât la fostul cât şi la actualul cotidian la care lucrez şi sunt sigur că este valabilă afirmaţia şi pentru alte ziare şi pentru alţi ziarişti. Dar loc de mai bine rămâne întotdeauna ! 

Ce a provocat plecarea de la ,,Evenimentul Zilei”? 

Dorinţa de a evolua. A mai existat această nouă oportunitate la ,,România Liberă’’ pe care vroiam să o fructific. 

Cum l-aţi sfătui pe un viitor jurnalist să aleagă presa scrisă? Ce sfaturi i-aţi da? Sau cum l-aţi convinge? 

În primul rând, ar trebui să se convingă din datele pe care le culege singur din teren că merită să intre sau nu în această meserie. Mai ales că a fi jurnalist înseamnă să alegi şi să ştii ce să alegi. Pe de altă parte, în presă trebie să fii conştient de două- trei lucruri: să ştii de ce ai intrat, pentru că aceasta este o meserie totodată vocaţională nu e doar un job, atâta timp cât evoluezi între marjele bunului simţ, a simţului critic şi al respectului pentru normele deontologice, care, din punctul meu de vedere, la dezvoltarea unui jurnalist sunt la fel de importante ca şi talentul şi capacitatea de muncă. Cât timp îndeplineşti condiţile acestea, nu văd de ce nu ai putea să nu realizezi ceea ce îţi propui. 

Sezur imprevizibil

  Odată ajuns în Costineşti, aveam impresia că va fi o săptămână cu traininguri, plajă, ieşiri cu prietenii şi cele 3-4 ore de somn pe noapte. Dar cum niciodată nu poţi intui ce ţi se poate întâmpla într-o astfel de călătorie, am avut parte de o fază care dă un aer mult mai imprevizibil sejurului şi că cele 7-8 zile în care am stat la mare să nu fie doar ceva prestabilit

Întâmplarea despre care am amintit a avut loc pe la 4 dimineaţa, când abia am reuşit să prind câteva ore de somn. Adormisem de o oră şi deodată aud ciocănituri insistente în uşa de la balcon. George, colegul de cameră, se ridică din pat şi deschide să vedem cine vroia aşa de mult să intre la noi. La uşă erau 3 tineri: doi băieţi şi o fată, care aveam să aflu a doua zi că erau din Baia Mare. Strigau sus şi tare că ,,s-a furat mireasa!’’. Unul dintre ei, luând fata în braţe, au trecut fugitiv prin camera noastră şi s-au îndreptat către ieşire. După ce au fost politicoşi şi şi-au cerut scuze că ne-au trezit, au dispărut pe holul vilei în care am fost cazaţi.

Eu am rămas în pat şi mă întrebam mirat cum de se poate fura o mireasă fără ca ea să aibă rochia care dovedeşte acest lucru. Am pus acest fapt pe seama nebuniei adolescentine şi poate că ei executau vreo pedeapsă a nu ştiu cărui joc. Când m-am trezit dimineaţa şi am rememorat ce văzusem cu câteva ore în urmă, am găsit o altă explicaţie: acei tineri cred că făceau repetiţii pentru nunta care urma să aibă loc în weekendul care stătea să înceapă peste numai o zi. Acum mă întreb dacă şi la marele eveniment au făcut tot la fel?

Startul reuşit al ,,Journalism Summer School 2010”

După un drum de nouă ore cu trenul, am ajuns dimineaţă în Costineşti, când turiştii de abia îşi pregăteau păturile pentru o zi de tolăneală pe nisipul fierbinte. Alţii încercau să- şi revină din mahmureala care nu le dădeau prilejul să uite ce s-a întâmplat cu o noapte în urmă.

Aflaţi în gară, ne uitam toţi 25 de studenţi ASJ- işti unii la alţii, întrebându-ne încotro trebuie să mergem pentru a ne caza la Complexul Corsa, din câte ştiam că avem rezervare. Chiar dacă drumul până la locul unde vom sta timp de o săptămână nu dura mai mult de 10 minute să-l parcurgi, oboseala dobândită după o noapte nedormită ne-a făcut să fim nişte ,,zombii” care abia se mai puteau mişca, purtaţi doar de îndemnul lui Andrei Giurgia, preşedintele ASJ, să mergem ,,mai cu talent”.

Când am intrat în incinta complexului Corsa, s-a umplut curtea de bagaje şi forfota iscată din dorinţa de a ne lua în primire cât mai repede camerele pentru a ne putea odihnii. Prezenţa noastră în staţiunea dedicaţă exclusiv adolescenţilor avea şi un alt scop, pe langă cel de a petrece o săptămână la mare. Aşa că am inspectat camerele, ne-am lăsat bagajele şi ne-am apucat să pregătim sala de conferinţe unde ne vom desfăşura activitatea prevăzută în program, pe parcursul celor şapte zile. Am îceput să instalăm boxele, să verificăm sunetul, să afişăm bannerul cu ,,Journalism Summer School 2010” (JSS) şi cel cu ASJ şi în final, să ne împărţim sarcinile de lucru căci ne aştepta o perioadă lunga şi invitaţi de seamă care trebuiau să fie bine primiţi.

Abia după- amiază am reuşit, în sfârşit, să ne revenim după noaptea şi ziua care a urmat. Mai spre seară am ieşit în staţiune să vedem dacă turiştii mai au cheful să se distreze ca în ceilalţi ani. Aşteptările noastre au fost confirmate de numărul redus al tinerilor care erau pe străzile din Costineşti. Dar vânzătorii ambulanţi, cu siguranţă, se înmulţesc de la un an la altul. Şi plimbându-mă printer turişti, mă întrebam cum de mai reuşesc să le ,,fure” banii pe tot felul de nimicuri care ti se par că se pot obtine cu bani puţini: sticla devin sau wiski, telefoane, suveniruri, diferite alimente la suprapreţ? Dar dacă nu le mergea afacerea, poate că nici ei nu ar fi prezenţi printer mirosul de grătare scăldat în amalgamul de muzică house, dance şi nelipsitele manele.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.