O ,,floare” transmisă de la o generaţie la alta

Se spune că obiceiurile sau tradiţiile se transmit de la o generaţie la alta. La fel de bine se păstrează şi greşelile făcute voit sau nu în tinereţele unui om. Acele secrete ar trebui să rămână undeva în negura timpului fără ca nimeni sau nimic să le mai scoată la iveală. Unele rămân la stadiul de arhivă personală, altele reies la suprafaţă ca nişte umbre înfricoşătoare ale trecutului de care ai crezut că ai scăpat cu mult timp în urmă.

Pentru două familii din satul ieşean Cuza- Vodă, aventurile nechibzuite ale adolescenţei ies acum la iveală. Chiar dacă sunt acum căsătorite şi au familiile lor, pentru Liliana şi Luminiţa, soţiile din cele două gospodării, trecutul este prezent pentru ele, dar sub o altă formă.

Strugurii au fost acri

În satul care locuiesc, exista pe vremuri o fermă viniviticolă. De aproximativ 10 ani, ea nu a mai fost îngrijită şi a ajuns să crească doar buruieni, strugurii nemaiexistând de mult. Înainte de anul 1989, mare parte din populaţia satului lucra la fermă. Începând de primăvara, cu tăiatul viei şi până toamna, cu recoltatul ei, toţi aveau tot timpul de lucru. Aici mai făceau practică, cum se obişnuia pe vremea lui Ceauşescu, elevi sau studenţi. Prin anii ’87- ’88, când Liliana avea 16-17 ani, s-a întâmplat un eveniment care a marcat-o toată viaţa.

Începuse cu practica de doi ani şi îi cunoştea pe toţi oamenii care lucrau la fermă, mai ales că mare parte erau din sat cu ea. Deoarece era o fire mai energică şi mai curioasă, în toamna anului 1989, între ea şi magazionerul fermei, cunoscut sub numele de nenea Petrică, a început o poveste de dragoste. . El avea grijă de alimente si de uneltele depozitate, iar ea se ocupa cu mâncarea pentru oameni. Chiar dacă acel om era însurat şi avea şi doi copii de 10 şi 12 ani, plus de aceasta că diferenţa de vârstă dintre cei doi era de 20 de nai, nu a contat toate acestea pentru ei. Şi uite aşa, se întâlneau pe ascuns şi după două luni, Liliana a rămas însărcinată. La auzul veştii, şocul a fost mai mare pentru nenea Petrică. Ştiindu-se om însurat şi la casa lui, se gândea ce-o să facă cu tânăra gravidă. Dacă afla soţia lui, căsnicia se ducea de râpă. Fiind cunoscut ca un om care nu renunţă la problemele personale, mai ales că avea şi partea lui de vină, a încercat să rezolve situaţia. Atunci s-a dus la părinţii fetei şi a ajuns la o înţelegere cu aceştia ca nu cumva să îi spună nevestei că o să aibă un copil nelegitim. Le-a promis că o să-i plătească tot ce va avea nevoie, numai ca fiica lor să crească viitorul lor urmaş.

După o jumătate de an s-a născut Florin, un băiat voinic şi care seamănă leit cu tatăl său. Până la vârsta de doi ani, Liliana l-a crescut singură dar cu ajutorul financiar al tatălui. După această perioadă, ea l-a întâlnit pe Ion, un om înţelegător din satul vecin, care a fost de accord să o ia de soţie, chiar dacă îl avea pe ,,băieţelul din flori”. ,,O ştiam pe Liliana cam de 5 ani şi nu s-a pus vreodată problema ca băiatul ei să nu facă parte din familie. De 18 ani de când îl cresc nu am făcut diferenţa faţă de ceilalţi copii ai mei”. Mă salută şi pleacă grăbit  către autobuzul care îl aştepta să îl ducă la servici. Tatăl vitreg al băiatului ştia de nenea Petrică, dar a lăsat ca timpul să şteargă orice greşeală făcută în tinereţe. Au trecut aproape două decenii, timp în care Liliana a mai născut o fată şi un băiat, care sunt legitimi, de data aceasta. Şi aşa a ajuns Ion să aibă doi băieţi şi o fată.

Secretul a fost îngropat

Părinţii actuali ai lui Florin au hotărăt la început să nu îi spună de tatăl băiatului până acesta nu va împlini vârsta majoratului. Ei considerau că atunci va înţelege cel mai bine care este povestea lui de viaţă. Ghinionul a făcut ca la împlinirea vârstei de 15 ani a fiului său, nenea Petrică să moară de ciroză hepatică. Odată cu înmormântarea lui s-a îngropat şi secretul care dăinuia de un deceniu jumătate. La auzul veştii, Liliana a decis ca să nu îi mai spună niciodată fiului ei că actualul ei soţ nu-i tatăl natural al băiatului. ,,Promisiunea făcută împreună cu bărbatul meu când ne-am căsătorit a fost de nerealizat odată cu moartea lui nenea Petrică. Am fost şi eu la înmormântare împreună cu bărbatul meu, dar pe Florin l-am lăsat acasă. Nu am vrut să vadă că eu bocesc aşa de mult pentru un om necunoscut pentru el. Am jurat la mormântul omului care l-am iubit prima dată că nu-i voi mai spune băiatului meu de el. Dacă el este mort, ce rost mai are?! O să am toată viaţa pe conştiinţă acest lucru!”, spune Liliana, oftând din greu şi se vedea pe chipul eu frustrarea şi imposibilitatea de a mai schimba ceva.

Întâlnirea ,,florilor” şi apariţia bobocului

Nu întotdeauna timpul astupă orice rană. Pe la vârsta când orice adolescent se uită după fete, Florin s-a îndrăgostit de Ioana, o fată de la el din sat. Ea era în clasa a IX-a, el într-a XI-a. fata provine dintr-o familie în care mama sa, Luminiţa, a născut-o pe ea şi pe sora sa, mai mică cu doi ani, Monica, tot din nişte relaţii adolescentine, iar fetele au ajuns să nu-şi cunoască nici ele tatăl natural. ,,Fiicele mele s-au născut din două relaţii de-ale mele din tinereţe şi după ce m-am  măritat cu Paul, le-am crescut ca şi pe ceilalţi trei copii ai mei. Despre taţii lor naturali nu le-am mai spus mare lucru pentru că nici ele nu m-au întrebat”, îmi spune femeia, stând cu mâinile în şold în faţa porţii.

Timp de două luni, relaţia inocentă dintre Florin şi Ioana a decurs ca oricare alta. Într-o sâmbătă, la discotecă, fetei i s-a făcut foarte rău şi a fost internată în spital. După analize, doctorii i-au transmis părinţilor că vor avea un nepoţel. La auzul veştii, viitoarele bunici au avut un déjà- vu şi ştiind ce greşeli au făcut ele în tinereţe, au hotărât să-I susţină pe viitori tineri părinţi şi să păstreze copilul.

Când s-a născut Andreea, lucrurile au luat o întorsătură nefastă pentru Ioana. Părinţii ei au alungat-o de acasă şi s-a mutat la viitori socri. Având un copil de crescut, noul tătic a renunţat la Facultatea de Construcţii, unde era student în primul an, şi s-a angajat la o firmă de pază. Mama Andreei a fost nevoită să abandoneze liceul şi la vârsta de 15 ani a fost forţată de împrejurări să îşi intre în rolul de mămică. ,,Nu avea cu cine să o las pe Andreea să stea cât eram eu plecată la şcoală. Dar era şi foarte mică şi nu avea cine să o hrănească decât eu. Aşa că am stat un an cu ea acasă”, îmi povesteşte Ioana, timp în care o ţine în braţe pe fiica sa.

Timpul este răbdător cu Andreea

După ce a văzut că se descurcă destul de greu şi că viitorul fiicei sale nu este tocmai aşa de roz, Luminiţa a hotărât să aibă ea grijă de nepoata sa pentru ca mama acesteia să se poată reînscrie la liceu. Deoarece Ioana avea o soră mai mare cu doar un an decât fiica ei, Andreei i-a fost mai uşor să stea fără mama ei cât timp ea este la şcoală. Florin s-a gândit ca ar fi bine ca din toamnă să îşi reieie studiile, dar de data aceasta la Facultatea de Istorie.

Timpul are răbdare cu Ioana şi Florin, iar Andreea creşte ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat cu bunicile şi părinţii ei. Arborele ei genealogic are două crengi rupte când vine vorba de bunicii ei naturali. Acestea s-au ,,uscat” odată cu negura vremii şi ea se îndreaptă către un viitor care merge odată cu îndemnul bunicilor şi al părinţilor: ,,Să nu faci şi tu ca noi!”