Investiţie pentru ,,dincolo”

Conversaţie între doi oameni în vârstă într-un mijloc de transport din Iaşi:

 ,,-Salut, Ioane!

- Salut, Costică!

- Ce faci, omule? Unde mergi?

- Băi, Ioane, mă duc să mai lucrez câte ceva la LOCUL meu.

- Acolo mă duc şi eu. Şi cât ai plătit pentru el?

- Păi, l-am luat acum doi ani şi am dat 500 de lei.

- Aşa de mult?!

- De ce e mult? Până acolo drumul e pavat, LOCUL este păzit şi e localizat şi în centru. (n.r. în timpul acesta, eu stăteam şi mă gândeam ce ar putea fi acest LOC. Credeam că este un loc de casă, dar eram departe de ceea ce era cu adevărat. )

- Atunci, merită banii! Eu am dat 150 de lei anul trecut, dar e la marginea cimitirului. Măcar tu ai prins un LOC DE VECI în ,,Sf. Petru şi Pavel”, eu am găsit unul amărât pe la ,,Sf. Vasile”, vai de capul lui.

- Asta-i treaba! Dacă nu ai vrut să dai şi tu 2- 300 de lei mai mult să ai un loc mai bun. Aveai unul lângă mine, puteam fi vecini, dar ai spus că e scump. La mine, prin exterior l-am făcut, acum mă apuc la interior. Sper să fie gata până la Paşte.”

După ce am coborât, stăteam şi mă gândeam că până la o vârstă, omul caută să îşi facă un anumit confort pe pământ. De la o altă vârstă, mai înaintată, investeşte şi în confortul pentru ,,dincolo”. La fel cum a făcut acest om din Dorohoi, judeţul Botoşani, care a făcut reclamaţie la Oficiul pentru Protecţia Consumatorului pentru că viitorul loc de veci este prea mic.

Face(book) cu două feţe

 Februarie 2004. O dată care pentru mulţi dintre noi nu spune nimic. Ei bine, atunci s-a lansat ceea ce avea să devină, după puţin timp, una dintre cele mai cunoscute reţele de socializare din lume. La început, nu credeam că Facebook poate avea o asemena popularitate, dar tot auzeam în jurul meu că ,,dacă nu ai cont, nu exişti”. Şi astfel, numărul utilizatorilor era din ce în ce mai mare, iar Hi5 aparţinea de domeniul trecutului. Atunci, am zis să încerc şi eu să văd de ce atât de mulţi oameni sunt atraşi de Facebook. La început, am crezut că este doar un site unde postezi poze şi unde alţii comentează sau dau ,,like” la postările tale. Astăzi, de  la ,,comment” şi ,,like”, am ajuns să utilizez Facebook-ul în mult mai multe scopuri.

Această reţea de socializare nu este un joc sau un film, dar, totuşi, reuşeşte să ne ţină în faţa monitorului chiar şi câteva ore. Astfel, pentru unii a ajuns să fie o dependenţă şi este greu să treacă o zi fără să acceseze contul. Dar, la afel ca şi oricare altă invenţie de mare succes, şi Facebook-ul este o inovaţie cu două feţe. Dacă nu ştim cum să o folosim eficient, ajungem de multe ori să ne dăm seama că a trecut timpul fără rost. Nu zic că atunci când avem timp liber la dispoziţie, este un mod bun de a ţi-l petrece, dar multe sunt situaţiile când realizăm că ,,am stat prea mult şi fără rost”.

Eu am încercat să nu îmi pierd timpul liber pe Facebook pentru că acest site nu poate înlocui socializarea din viaţa reală. Oricât de mult se încearcă această apropiere, realul este tot real. Dar, se întâmplă uneori să ,,stau şi pe Facebook”. Şi atunci, îmi dau seama că ,,invenţia” lui Mark Zuckerberg aduce pe o singură pagină web tot ceea ce am avea nevoie, fără să accesăm zeci de siteuri. Astfel, am dat ,,like” şi ,,add friend”  la siteurile care mă interesau şi la oamenii cunoscuţi. Şi atunci, când accesez contul meu, găsesc cele mai importante ştiri de pe adresele web, dar aflu şi ce mai fac prietenii sau rudele mele. ,,Un doi în unu” foarte eficient atunci când nici nu vrei şi nici nu ai timp să navighezi pe internet. Prin urmare, folosesc Facebook-ul într-un mod practic şi pentru serviciu şi în timpul liber.

Cum se poate prospera (THRIVE, 2011)

Presupun că de multe ori v-aţi întrebat cum de există atât de mulţi oameni care mor de foame, la propriu, şi cum unii au averi care pot hrăni populaţii întregi? Cum este posibil să existe atât de mulţi inventatori şi invenţii, dar să nu fie folosite la capacitate maximă? Numai dacă aruncăm o privire peste istorie găsim genii care au demonstrat că putem prospera. Acest lucru s-ar fi putut întâmpla dacă unii lideri ar fi fost de acord cu aceste descoperiri. Cum de băncile obţin profit fără să muncească şi multe alte adevăruri care nu sunt permise unui om de rând pot fi aflate din acest film documentar.

 

Documentare de tipul acesta au mai apărut pe internet sau pe la televizor. Un exemplu ar fi Zeitgeist.

 Dar Thrive este o altă abordare a realităţii. O realitate exprimată  cu ajutorul unor experţi în diferite domenii şi care au venit cu afirmaţii şi demonstraţii care au făcut ca acest material să fie interzis în unele ţări sau la unele posturi de televiziune. O altă noutate este grafica de ultim moment care explica în cele mai mici detalii cum consideră autorii documentarului că ar sta situaţia în lumea care ne înconjoară şi în care trăim. Criticii de film au apreciat că Thrive este ,,cel mai omogen, onest şi cursiv film documentar văzut vreodată.” Credibilitatea afirmaţiilor care apar în acest documenatr este dată şi de numele celor care au fost intervievaţi: Duane Elgin, Nassim Haramein, Steven Greer, Adam Trombly, Brian O’Leary, Vandana Shiva, John Taylor Gatto, Deepak Chopra, David Icke, G. Edward Griffin, John Perkins sau Barbara Marx Hubbard. În Thrive, pe lângă prezentarea a ceea ce sunt considerate a fi problemele cu care se confruntă societatea de astăzi, la final sunt propuse şi idei de reuşită. Ele sunt pe sectoare de activitate, de la Artă la moduri de Guvernare, trecând prin Educaţie sau Media.

Cocalar, o specie nouă pentru România

Nu ne mai miră faptul că în România există tot felul de caracterizări pentru diferite categorii sociale. Această atribuire de trăsături derivă din modul în care ei se îmbracă, unde locuiesc şi stilul lor de viaţă. În ultimul timp, auzim din ce în ce mai des termenul de ,,cocalar”. La o căutare pe Google, s-a rezultat 113.000 de pagini în care cuvântul acesta, potrivit DEX-ului, înseamnă ,, om care caută prin gunoaie, om murdar, urât mirositor”.

Foto: infocurteadearges.ro

În termeni uzuali, cocalar are legătură cu cei care ascultă manele şi/sau se îmbracă, se tatuează sau vorbesc într-un mod care atrage atenţia. Prin generalizare, s-a ajuns ca oricine care îşi alege ţinuta sau felul în care îşi alege cuvintele sunt diferite de a celorlalţi, să fie numit cocalar. Prin acest fapt, grupul etnic sau social devine din ce în ce mai numeros şi riscăm să fim duşi în eroare. Eu nu ţin partea nimănui şi nici nu mă consider că aş face parte din această categorie, dar, spre exemplu,  aşa cum oamenii care au o ţinută care iese în evidenţă (păr lung, haine de piele şi eventual să aibă în proprietate o motocicletă) sunt consideraţi ascultători de muzică rock, chiar dacă poate există şi excepţii, tot aşa cei care posedă tot felul de ,,kitch-uri” care atrag atenţia pot fi uşor catalogaţi ca făcând parte din marea categorie a cocalarilor, chiar dacă omul acela atâta îl duce mintea şi capul şi a fost mai neinspirat în a-şi alege ţinuta cu care să apară în public.

Prin această expunere a temei, vreau să subliniez faptul că, poate din instinctul uman, oricărui om ii se poate pune o ,,ştampilă”, fără a-l cunoaşte mai bine în prealabil şi ne grăbim cu judecăţile de valoare. Acest lucru se poate întâmpla şi în cazul în care cunoşti o anumită persoană şi deja ţi-ai schiţat o părere despre ea fără a  asculta şi modul în care gândeşte sau se comportă.

1 Decembrie, Ziua Naţională a României austere

1 decembrie este ziua în care orice român, indiferent dacă mai locuieşte sau nu în ţara sa de origine, ar trebuie să sărbătorească si să fie mândru că este cetăţean al acestei ţări atât de hulite de unii, dar iubite de alţii.

Foto: istorie.scienceline.ro

Oricât de mult dezagreez eu idea că trebuie să ne comparăm cu nu ştiu care ţară şi să ne uităm în curtea lor cum se manifestă de Ziua Naţională, mă simt indignat când văd că nici măcar în prima zi de iarnă nu putem celebra cum se cuvine un eveniment istoric întâmplat in urmă cu 92 de ani, care a făcut ca România să arate aşa cum o ştim noi astăzi. După ce am văzut manifestările “grandioase” care au avut loc astăzi în marile oraşe ale ţării, mă întreb câte dintre ele au fost transmise, măcar la buletinele informative de peste hotare. Cred că destul de puţine dacă vedem ce audienţă a avut televiziunea publică prin transmisia paradei militare de la Bucureşti, la care nu a participat nici măcar şeful statului sau cel al Guvernului, ci mult mediatizatul şi huiduitul prim- ministru, Emil Boc. Prin aceasta se vede cât de mare importanţă i-a acordat Traian Băsescu acestei zile care trebuie sa fie una de mândrie pentru orice cetăţean român. Să-i acordăm totuşi circumstanţea atenunate prin prisma vizitei sale în Kazahstan, dar în loc să-l trimită pe al doilea om în stat, Mircea Geoană, fostul contracandidat de la alegerile prezidenţiale din 2009, l-a delegat pe Emil Boc, mâna sa dreaptă, care e mai degrabă stângă în ultimul timp din pricina deciziilor anti, mai bine zis, pro criză.

Dar să lăsăm pentru oamenii “profesionişti” de la Realitatea TV sau Antena 3 să comenteze toate aceste copilării politice şi să ne amintim ce s-a întâmplat cu oamenii care au aşteptat cu nerăbdare această zi nu datorită manifestărilor prilejuite cu ocazia Zilei Naţionale a României, ci a fasolelor cu cârnat sau ţuica fiartă dată celor care au fost prezenţi.

Foto: eladobre.wordpress.com

 S-a ajuns ca în orice zi de sărbătoare să se dea ceva gratis si acest lucru este bine cunoscut de alegători, aşa că se face coadă de la primele ore ale dimineţii pentru o porţie de mâncare sau un pahar de băutură. Şi să vezi acolo ce audienţă este, mai ceva ca la paradă! Îmbulzeala şi înjurăturile sunt mult mai frecvente ca urările de “La mulţi ani!” spuse astăzi. Chiar şi pe frigul pătrunzător şi pe o ploaie care nu te lasă să stai afară nici măcar cinci minute, mâncarea săracilor, că altfel nu o putem numi, şi a celor care au fost strânşi prea tare de “cureaua” lui Boc a fost la mare căutare. Şi la felul în care se prezintă situaţia României, nu îmi pun prea mari şanse că pe 1 decembrie 2011 situaţia va arăta altfel, cu toate că în ultmii anii aceste scene cu oameni care se împing pentru o farfurie cu mâncare sunt din ce in ce mai dese. Dar chestiunea care ar trebui să o înţeleagă actuala Putere este că cu o porţie de mâncare nu poţi sătura pe toţi oamenii care fac tot posibilul să supravieţuiască, nu să trăiască într-o ţară europeană. Ceilalţi care nu mai suportă situaţia actuală, aleg să lase ţara lor şi să caute “mâncare mai bună” peste hotare. Nu cred că pentru acest fapt a avut loc Unirea de la 1918.

Cursuri ţinute prin internet

Dezvoltarea tehnologiei a dus automat la simplificarea multor dintre lucrurile care le făceam manual. De la aflarea unei simple informații până la plata diverselor utilități, toate se pot face acum doar cu un simplu click. Acest lucru era și normal dacă ne gândim că ele au fost concepute într-o așa măsură încât să simplifice unele chestiuni cotidiane. Dar mulți dintre noi se folosesc astăzi mult prea mult de internet și renunță la unele moduri obișnuite și normale de a-și face treaba.   

Foto: tehnopol.ro

  
  
 Această noua modă a fost implementată și prin unitățile școlare din România încă de acum câțiva ani. S-a început cu referate și cărți copiate și s-a ajuns ca orele și cursurile să se țină prin e-mail sau pe diferite siteuri web. Vorbeam zilele trecute cu câțiva colegi de-ai mei de la Jurnalism și îmi spuneau că au observat cum anumite cursuri din amfiteatrele facultății s-au mutat pe internet. Se întrebau oare ce s-ar întâmpla dacă nu ar fi internet o zi? Cred că nu am ști cum să funcționam fără acest viciu care ne omoară timpul în zadar de multe ori. Cel puțin, practica noastră pentru agenția de știri a universității, CUZANET, se desfășoară în mediul online. Fiecare știre care o facem și orice nelămurire care o avem se rezolvă prin gmail sau yahoo!  Atunci de ce mai există în orar și celelalte cursuri? Să ne trimită domnii profesori cărțile și suporturile de curs prin e-mail și am rezolvat problema orarului și a sălilor de curs. 
  
  
 Când a fost înființată universitatea, nu cred că cei de atunci s-au gândit că, corpul de clădire care îl vor construi încet-încet va deveni pustiu și toți studenții vor putea fi găsiți în mediul online. Tendința este ca pe viitor să ne “virtualizam” cu toții și nu cred că este bine să se ajungă la această etapă! Nu am nimic împotrivă internetului. Are rolul său bine conturat în multe domenii, dar cred că s-a folosit prea mult în cel al educației. De aici și lipsa de cultură generală și de comunicare dintre tineri. Toți sunt obișnuiți să rezolve totul printr-un buton de la tastatură sau un click și nu mai știu să lucreze și manual. Adevărul este că aveam prea multă informație și nu avem timp să o “rumegăm”, să analizăm ce am aflat.

Un ,,boboc” entuziast devine un absolvent îngândurat

Urmăream astăzi deschiderea anului şcolar 2010- 2011 şi vedeam cum ,,bobocii” de clasa I păşeau pentru prima oară într-un ciclu de învăţământ care le va lua cel puţin un deceniu din viaţă. Pentru cei care vor vrea să continue studiile, poate ajunge să se dubleze dacă în CV-ul lor vor bifa toate formele de învăţământ posibile, încheind cu doctoratul. Aceşti copii au trecut pe sub podul de flori făcut de cei mari şi intră într-un sistem în care luminiţa de la capătul tunelului doar licăreşte şi pentru puţini dintre ei îi va ghida spre o carieră de succes. Mulţi se vor pierde pe lungul drum al acestor ani care, după cum consideră majoritatea dintre ei, vor conta prea puţin pentru unii.

Sursa foto: dianatusa.ro

Generaţia mea a păşit în clasa întâi într-o perioadă în care România de abia ieşise din comunism, iar speranţele părinţilor şi ale noastre aveau o bază solidă că vor fi din cele mai bune perioade economice. Au trecut 15 ani de atunci şi cu cât ne îndreptam spre capătul traseului nostru de şcolari, indiferent dacă eram elevi sau studenţi, apăreau din ce în ce mai multe probleme social- politice care ne făceau să nu mai continuăm. Singura motivaţie care m-a făcut pe mine, cel puţin, a fost că vroiam să termin ceea ce am început şi nu vroiam ca mai târziu să îmi pară rău că nu am făcut nu ştiu care etapă şcolară şi să nu am aceea diplomă sau adeverinţă de care mai este nevoie, uneori. Azi ştiu că toţi angajatorii vreau experienţă sau practică, dar vreau să fiu împăcat că nu am şi acele hârtii. De multe ori, cunoscuţi de-ai mei mi-au spus că nu este nevoie de atâta şcoală, dar eu m-am încăpăţânat să continuu.

Ceea ce se întâmplă cu noii ,,boboci” este exact invers faţă de generaţia care vorbeam anterior. Ei pornesc într-o perioadă în care nimic nu pare să mai meargă, ministru Educaţiei, Daniel Funeriu promite că va fi mai bine, politicienii dau asigurarea că România este pe un trend ascendant, dar situaţia îi contrazice pe toţi. Dar până cel puţin în anul 2020, când ei vor încheia o parte din studii, poate vor ajunge la ceea ce astăzi doar se speră că va fi. Cel puţin cu aceşti copii, timpul va avea răbdare pentru ca ei să păşească într-o altă societate. Dar pentru noi, cei care terminăm facultatea peste doi ani, noţiunea de timp nu se mai aplică şi se vrea de la noi să facem aceea schimbare care îi va face pe ,,boboci” să-şi păstreze zâmbetul care îl aveau astăzi şi peste 10-15-20 de ani. Eu aş vrea să fac acest lucru, dar cei care au fost înaintea noastră nu ne ajută să facem ca acest proces de schimbare să fie benefic atât pentru noi, cât şi pentru generaţiile următoare.

Faţa mai puţin cunoscută a SUA

Odată cu conştientizarea mea despre lumea în care mă aflu, am crescut într-o familie şi într-o societate în care am fost învăţat că comunismul a fost un lucru rău şi că capitalismul şi americanii sunt noii noştri prieteni. Dar cum orice mare Putere are interesele proprii ascunse şi că nimeni nu ne vrea binele, doar părinţii noştri, ci să fie cât mai bogată, nici SUA nu s-a dat la o parte de la această regulă.

În 2006, când am văzut documentarul ,,Zeitgeist”, am avut o urmă de îndoială în privinţa afirmaţiilor care se spuneau acolo. Nu credeam că o superputere ca SUA  să îşi însceneze atentatele de la 11 septembrie 2001, doar pentru a avea motiv să declanşeze războiul din Irak şi Afganistan împotriva ameninţării teroriste şi a armelor de distrugere în masă. Între timp, aceste îndoieli mi-au fost confirmate de nenumăratele documentare şi cărţi citite despre ceea ce este şi ceea ce vrea să pară  in ochii lumii Statele Unite ale Americii.

Toate informaţiile acumulate în această perioadă sunt foarte bine structurate în cartea germanului Stefan Erdmann- ,,Bănci, pâine şi bombe”, apărută în 2005, la editura Antet. Nu vreau să fac publicitate nimănui, dar pentru a înţelege mai bine lumea în care trăim şi cine trage sforile, de fapt,  recomand această carte.

Dar să revenim la dezvăluirile legate de acţiunile intreprinse de americani, chipurile de ,,a stabili ordinea şi pacea mondială”. Americanul dr. Robert Bowman a condus toate programele ,,Star War” pe timpul mandatului preşedinţilor Ford şi Carter. El a transmis o scrisoare adresată fostului preşedinte George W. Bush în care îi cerea explicaţii pentru toate ororile făcute de politica nord- americană. La această  înştiinţare au subscris mai mulţi conducători sau istorici ai lumii, confirmând cele scrise, dar care nu le ştia multă lume deoarece mass- media a fost a fost ,,obligată” să fie pro- SUA, iar la urechile multora dintre noi au ajuns informaţii care îi puneau pe americani întotdeauna într-o lumină bună.

Dacă am şti câţi oameni nevinovaţi au murit de-a lungul timpului din cauza deciziilor şi intervenţiilor americane doar pentru propriile scopuri, am rămâne şocaţi. Începând cu Primul Război Mondial, când a început recitalul, şi terminând cu confruntările începute în 2003, din Irak, putem număra peste 200 de intervenţii ale forţelor militare americane care s-au soldat cu zeci de milioane de morţi şi mult mai mulţi răniţi. Toate luptele nu au fost purtate pentru  ,,ordine şi pace”,  ci pentru : petrol, minereuri naturale foarte căutate şi putere.

Toate informaţiile cu privire la atacurile adresate americanilor au fost doar un pretext pentru a declanşa contraatacuri cu scopul de a obţine dominaţia asupra unor noi teritorii. ,,Guvernul acestei mari puteri mondiale a împiedicat dezvoltarea democraţiei în multe ţări, a sugrumat libertatea şi a călcat în picioare drepturile omului. Şi acesta mai este şi motivul pentru care suntem ţinta teroriştilor” (citat din scrisoarea lui Robert Bowman).

După ce am analizat aceste informaţii tulburătoare, nu trebuie să cădem în ispită şi să catalogăm SUA ca fiind răspunzătoare pentru toate atrocitătile care se petrec în lume. Dar de-a lungul timpului au avut un rol foarte important în desfăşurarea evenimentelor care au schimbat cursul istoriei.

Rămân la părerea că toate presupusele atacuri îndreptate de către armate americană către unele popoare se puteau face şi într-un mod mai puţin violent şi nu trebuie să existe nicio simpatie pentru psihopaţii care au ucis mii de soldaţi americani, dar când vine vorba de putere şi bani, nu mai contează modul în care sunt obţinute.

Nicolae Ceauşescu încă mai este adorat de români

Când s-a spus despre români că sunt un popor schimbător, nu am stiut că se poate ajunge chiar până aici. După ce timp de 25 de ani au fost folosiţi ca pe nişte oameni de nimic, concetăţenii noştri şi-au arătat încă o dată simpatia faţă de nea Nicu şi tanti Elena. Potrivit unui sondaj dat publicităţii în urmă cu câteva zile, 63% dintre români au afirmat că era mai bine pe vremea regimului comunist. Tot în cadrul acestui chestionar, dacă ar fi alegeri prezidenţiale duminică şi fostul dictator ar mai putea candida, 41% dintre respondenţi l-ar alege pentru prima oară DEMOCRATIC, ca şef al statului.

De la prăbuşirea regimului comunist au trecut mai bine de două decenii şi am crezut că a rămas în istorie tot ce s-a întâmplat rău atunci şi că vom trece la o altă etapă în care să schimbăm totul de la temelie. Dar dacă această temelie încă mai are cărămizi şi moloz de la casa cea veche, ea nu a rezistat mult şi ne trebuie material nou (n.r. oameni tineri) pentru a construi o casă care să fie de durată. Până atunci mai este nevoie de timp, se pare, şi îmi pun întrebarea cum de românii care au prins regimul de dinainte de ’89 nu au uitat de asupririle de care aveau parte: alimente la cartelă, coadă la pâine şi lapte, iernile petrecute lângă aragaz, torturile Securităţii, munca aproape întruna, televizor două ore, maşini doar Dacia, libertatea de exprimare, îmbrăcaminte impusă etc. Toate acestea nu au fost de ajuns pentru a nu ne mai dori niciodată să trăim sub regim ceauşist? Atunci ne punem multauzita întrebare: pentru ce au murit oamenii la Revoluţia din 1989? Pentru a reînvia ,,partidul mult iubit”? Nu mi-am închipuit  că mai putem să ne dorim acest lucru!

Multe state din Europa au avut parte şi ele de un astfel de regim, dar ei l-au lăsat doar pentru istorici să se ocupe şi au dorit să nu mai retrăiască acea perioadă de coşmar. Dacă la ei s-a vrut şi s-a putut, la noi de ce nu se aplică acest mers firesc al lucrurilor? Dar romanilor le putem găsi scuza că măsurile de austeritate luate de guvernarea Boc plus împrumutul de la FMI i-au pus pe români să-şi dorească, din nou, comunism. Dar totuşi nu s-a mers prea departe? Chiar dacă suntem într-o situaţie economică foarte grea nu ar trebui să cădem în extrema cealaltă.

Acum o lună de zile, când a reapărut pe scena politică românească PC (n.r. Partidul Comunist), am crezut că nu mai este posibil să revină la Putere. Dar după ce am văzut sondajul amintit anterior, încep să îmi fac griji în privinţa alegerilor prezidenţiale din 2014. Nu este exclus să avem în turul doi ca contracandidaţi pe un susţinător de la PC şi pe Dan Diaconescu, patronul OTV. Situaţia în care ne aflăm este în favoarea acestor tipuri de personaje şi restul de 37% din populaţia României, care a mai rămas cu capul pe umeri, este singura soluţie care ne mai poate salva de un final atât de hilar, dar sumbru.

Super ofertă internet mobil la cel mai mic preţ din România

Datorită faptului că am încheiat un nou abonament de internet fix de la Romtelecom si nu are rost sa platesc doua abonamente pentru acelasi serviciu,  caut doritor care să preia vechiul meu contract de internet mobil de la Cosmote. Acesta contine modemul Z025a care are cea mai mare acoperire din ţară si internet nelimitat la pretul de doar 6,99 € cu TVA (abonamentul Connect costă de fapt 8,32 €/ lună cu TVA, cel mai mic din România la această oră, dar mă angajez să plătesc eu diferenţa la factura lunară a celui care îmi va prelua abonamentul, până la sfârşitul contractului: 10 februarie 2012). Menţionez că modemul are şi certificat de garanţie. Pentru mai multe detalii legate de oferta Connect, găsiţi aici. Cei care vor mai multe informaţii legate de oferta mea, vă rog să îmi scrie la adresa de e-mail: mihai.capraru@yahoo.com. Promit să răspund în cel mai scurt timp posibil!

P.S.: Vând telefon Nokia 6300 la preţul de doar 150 de lei. Ofer şi o garanţie de 5 zile. Telefonul este în perfectă stare de funcţionare.