JSS 2010, o experienţă de neuitat

Când am aflat că Asociaţia Studenţilor Jurnalişti (ASJ), din care fac şi eu parte, va organiza această şcoală de vară, îmi imaginam că va fi o întâlnire cu jurnalişti cunoscuţi din mass mdia românească. În cadrul acestor traininguri, mă aşteptam doar să-mi confirme unele lucruri pe care le ştiam déjà şi cel puţin să aflu altele noi. Pe parcursul celor 7 zile, nu realizam ce noutăţi aveam să aflu, pe care nicio facultate nu ţi le poate împărtăşi. Acestea nu erau pură teorie, ci realităţi care vindin modul cum se practică şi cum arată, de fapt, meseria de jurnalist, axându-se mai mult pe cea din România.

Startul ,,Journalism Summer School” l-a dat Petrişor Obae, editor la www.paginademedia.ro Acesta ne-a făcut un scurt istoric al presei de după 1990: ,,până în ’95, nu erau dezvoltate mijloacele media. În acel moment, ziarele aveau o mare influenţă asupra publicului”. Apoi a vorbit despre jurnalismul actual: ,,Acum, presa a scăzut din încredere pentru că se uită la patron, politică şi publicitate şi mai puţin la pulic”. În finalul discuţiilor, a vorbit despre surse: ,,dacă îţi respecţi promisiunea despre interolutor, atunci capeţi încredere […] sursa este sfântă, nici măcar redactorului- şef nu se spune”.

Revederea cu Sanda Nicola şi Liviu Iolu

Următorii traineri au fost cuplul care a fost la Iaşi şi în ianuarie. Aceştia au vorbit despre ,,Freelancer vs. jurnalistul angajat”, afirmând că ,, meseria de jurnalist nu e ca oricare alta”. Întrebaţi care din cele două căi jurnalistice este mai avantajoasă, Sanda Nicola, freelancer, a afirmat că ,,fiecare dintre acestea două au avantajele şi dezavantajele sale, dar ar fi indicat ca întâi să fii journalist angajat şi apoi freelancer”.

În a treia zi a JSS, Radu Naum, prezentatorul emisiunii ,,Premium Liga” de la GSP TV, ne-a vorbit despre ,,barbarii” din sport şi despre motivul pentru care Gigi Becali, patronul Stelei, este aşa de mediatizat: ,,eu nu vorbesc despre motivele altor televiziuni pentru care este sunat zilnic, dar în cazul GSP –ului, el este un izvor nesecat de informaţii preţioase din interiorul clubului Steaua şi pe care acestea nu pot fi obţinute din altă sursă oficială.”

Weekendul care a urmat a fost dedicate fotografiei de război. Glorin Ghioca, care a fost de trei ori în Afghanistan, ne-a vorbit despre cum se face şi cum nu se face o poză în această zonă de conflict. După ce ne-a arătat fotografiile făcute acolo, am mers pe plaja din Costineşti. Acolo, echipaţi cu o vestă antiglonţ (care cântărea 20 de kg) şi casca de protecţie (3 kg), înarmaţi cu două aparate de fotografiat foarte profesioniste şi o geantă pentru apă, am parcurs 200 m în pas alergător, timp în care trebuia să facem 30 de portrete. Cei care ajungeau la finiş simţeau, măcar pentru o clipă, cum este să fii jurnalist în această ţară asiatică.

Cum poate fi radioul sexy?

Toader Păun, project manager şi realizator programe Europa Fm, ne-a vorbit despre radioul din România şi secretele care face din aceasdtă meserie să te atragă şi cum poate fi el sexy.

Laurenţiu Mihu, redactor- şef adjunct la România Liberă, ne-a argumentat de ce ar trebui să mai mizăm pe print: ,,lumea nu se va despărţi de presa scrisă deoarece există o relaţie ,,intimă între om şi hârtie”.

Săptămâna a fost încheiată de Mihai Tatulici, realizator de emisiuni la Realitatea Tv. Acesta ne-a împărtăşit din vasta lui experienţă de 44 de ani din presă şi din televiziune şi despre relaţia presă- politician din media de astăzi: ,,traversăm cea mai periculoasă perioadă din presă şi politică […] conducătorii noştrii au învăţat să mintă mai bine decât televiziunile”.

Pe lângă toate aceste mici frânturi din ce s-a întâmplat la Costineşti, au fost mult mai multe întâmplări şi informaţii ,,off the record”, care alcătuiesc tabloul complet al acestei experienţe benefice oricărui tânărstudent la Jurnalism. Tot ceea ce vă mai pot pune la dispoziţie sunt o parte din fotografiile făcute în aceea săptămână.

,,Nu îmi dau seama cum tehnologia 3D poate creşte calitatea printului’’

Laurenţiu Mihu, redactorul- şef adjunct la cotidianul România Liberă, a explicat schimbarea ziarului la care lucrează: ,,România Liberă dinainte de redesenare, măcar prin faptul că nu are doar un design prietenos, ci și un conținut gândit mai atent’’ şi a vorbit despre presa scrisă din România: ,, Această criză ar trebui să fie un criteriu de selecţie care în final să ducă la ceva mai bun decât exista dinainte de instalarea crizei’’.

Rebrenduirea ,,României Libere” a dus la modificări asupra tirajului ? Se văd unele schimbări în această privință?

 Există schimbări ! Cifrele sunt disponibile public, dar această ,,rebrenduire’’ nu este relevantă sub aspectul cifrelor ci și asupra a ceea ce vrem să le oferim cititorilor. Schimbarea ziarului nu este doar o redesenare a lui ci și o schimbare în care gândim și conținutul. Eu sunt sigur că cititorii noștri văd ca pozitivă această schimbare, chiar dacă, cu siguranță, au existat temeri printre cititorii noștri și printre cei care pur și simplu vor să vadă cum arată noul ,,România Liberă’’ fără să fi citit înainte. Au existat oameni circumspecți vis-a-vis de modul în care a fost redesenat ziarul. Mulți se tem la orice redesenare a unui ziar că un cotidian serios se transformă într-un soi de tabloid și există această teamă a tabloidului care este, din punctul meu de vedere, întemeiată, dat fiind modul în care se consumă presa scrisă astăzi în România. Un lucru este cert : ,,România Liberă’’ de astăzi este, în opinia mea, mult mai bună decât ,,România Liberă’’ dinainte de redesenare, măcar prin faptul că nu are doar un design prietenos, ci și un conținut gândit mai atent. Cât de mult corespunde imaginea mea care poate fi îndreptată, ca subiectivă, cu a celor care consumă ziarul în mod obișnuit și a celor care se mai uită din curiozitate peste el, este o chestiune destul de greu de cuantificat. Dar din punctul meu de vedere, a fost binevenită această redesenare și această regândire a ziarului.  

Am auzit mulți cârcotași care spuneau că frontispiciul seamănă cu cel al tabloidului ,,Libertatea”. Cum comentați această afirmație ? 

Eu nici nu pot să comentez. Sunt relativ uimit că există această analogie! Pe de altă parte, atâta timp cât unii consideră că frontispiciul seamănă cu cel al ,,Libertății”, mă bucură măcar un lucru: că și conținutul nu seamănă cu cel al tabloidului amintit pentru că, realmente, evoluăm pe două misiuni total diferite. 

Dintotdeauna ați vrut să deveniți jurnalist ?  

La început am vrut să devin medic și apoi jurnalist. Cu Medicina m-am răzgândit aproape în ultimul moment și, ca atare, am devenit ziarist. Mă bucur că am ales să fac această meserie!

 Până unde merge compromisul pentru un jurnalist? 

N-ar trebui să meargă până niciunde ! Nu există o limită clară a compromisului. Mai depinde şi cum definim acest concept? Eu înţeleg întrebarea altfel : cât de des şi până unde poţi să încalci limitele pe care ţi le impune deontologia. Din punctul meu de vedere, există un singur răspuns : nu poţi şi nici nu trebuie să le încalci măcar puţin. Curajul în presă înseamnă până la urmă compromitere şi efectele sunt destul de perverse, nu sunt cuantificabile imediat dar ele au posibilitatea să distorsioneze modul în care cititorul se raportează la lucrurile din jurul lui şi acesta este un lucru foarte dăunător pentru societate. 

,,Nu este un semnal pozitiv reducerea dimensiunii ziarului RL’’ 

Cum îţi poţi desfăşura activitatea atunci când trebuie să lucrezi în anumite condiţii impuse de patron şi trebuie să fii foarte atent ca ceea ce scrii să nu fie în detrimentul tău? Să atingi unele subiecte de mare interes dar să o faci într-un mod cât mai adecvat politicii impuse de conducere? 

Aceasta este o întrebare capcană! De obicei, jumătăţile de măsură nu sunt cele mai bune soluţii şi cele mai bune căi de a o apuca. În mod normal, un articol care respectă criteriile gen: reprezentativ pentru publicul general, bine documentat, nu ar avea de ce să nu apară în presă. Personal, nu m-am confruntat cu astfel de lucruri. Evident că experienţa personală ar fi fost potrivită ca să îi explic cuiva cum să facă în astfel de situaţie. Dar neavând această experienţă, nu pot să dau sfaturi practice. Cert este că nu trebuie plecat la drum cu această premisă că sigur mi se va pune talpa pe ceafă şi nu ştiu cum s-o mai scot. În astfel de situaţii, dacă ele apar şi dacă există, cauţi o rezolvare pe moment. 

Situaţia actuală ne arată că onlineul a întrecut printul ca număr de cititori. Cum vor reuşi ziarele să iasă din acest decalaj economic, până la urmă? 

Acum, mai mult ca oricând în ultimii ani, cum va reuşi presa să supravieţuiască? Vremurile sunt destul de încărcate de veşti negative; vorbesc de presa scrisă, fie online, fie print. Sunt sigur că, totuşi, presa va depăşi criza pentru că şi societatea românească va face acest lucru. Acolo, amplitudinea situaţiei economice este mult mai mare decât în presă, dar eu însă sunt curios cum va reuşi presa să depăşească criza aceasta. În mod normal, ar trebui să ne întărească şi această criză ar trebui să fie un criteriu de selecţie care în final să ducă la ceva mai bun decât exista dinainte de instalarea crizei. Dar, evident sunt curios şi eu cum vor evolua lucrurile pentru că nu am o garanţie a unui succes pentru presă după criza aceasta. După cum nu am nicio garanţie a faptului că presa va involua din cauza situaţiei economice din prezent. 

Se va produce, în viitorul apropiat, o schimbare a formatului la ,,România Liberă” din broadsheet în tabloid? 

Un există astfel deplanuri! Vrem să rămânem la acest format pentru a ne diferenţia de celelalte ziare. Această diferenţiere există şi la conţinut. Pe de altă parte, calitatea unui ziar un este dată neapărat de calitatea sau mărimea colii de hârtie pe care este tipărit. Raportat la acest detaliu a mărimii ziarului, ,,România Liberă” a rămas consecventă cu ea însuşi. Cred că totuşi într-un ziar cauţi cu total altceva decât dimensiunile colii de hârtie. Eu nu cred că este neapărat un semnal pozitiv reducerea dimensiunii ziarului aşa cum s-a întâmplat în cazul altor cotidiene. După cum este un semnal şi negativ pe care îl dă cititorilor prin păstrarea formatului dinainte de redesenare. 

,,O societate neinformată, parţial informată sau prost informată este vulnerabilă excesiv de tot felul.’’ 

De ce s-a produs atât de târziu această schimbare ? Mario Garcia, cel care a făcut redesenarea, spunea că ,, era un ziar ca în anii ‘90”? 

Ceea ce este cel mai important este că această schimbare s-a făcut ! Acum eu nu pot să detaliez motivele pentru care s-a făcut, cum ziceţi, prea târziu. Eu doar mă mulţumesc că ea a fost făcută şi un cred că s-a întâmplat această modificare s-a făcut atât de prea târziu cum o spun unii. Oricum, e mult mai bine că a fost făcută decât să fii continuat în acelaşi format. 

Până unde trebuie şi este normal să meargă o anchetă de presă? 

Până la capăt. Până la epuizarea subiectului.  

Chiar dacă trece de unele norme deontologice? 

Evident că o anchetă de presă se face cu respectul legilor ţării în care faci acest lucru şi cu respectul normelor deontologice care reglementează această meserie de ziarist. Dar o anchetă se poate face foarte bine, respectând unelereguli de un simţ care se regăsesc şi în normele deontologice şi un cred că aceste reglementări au constituit vreodată vreo piedică pentru a construi o anchetă de presă de succes şi bine înghegată. 

Sunt depăşite aceste norme şi când se urmăresc anumite interese? 

Totdeauna există interese exterioare actului jurnalistic atunci când normele deontologice sunt încălcate, indiferent dacă este o anchetă, un reportaj sau o modalitate în care tu vrei să obţii o ştire. 

Credeţi că numai situaţia economică actuală este de vină pentru scăderea tirajelor/vânzărilor? 

Evident că nu pentru că tendinţa de scădere a audienţă şi a tirajelor ziarelor exista şi înainte de criză. Situaţia economică poate să fi accelerat această tendinţă. Nu este deloc îmbucurător faptul că publicul nu este atât de receptiv pe atât cât am vrea noi, ca ziarişti, să fie şi publicul pentru el însuşi, pentru faptul că o societate neinformată, parţial informată sau prost informată este vulnerabilă excesiv de tot felul.  

Politica ziarului la care lucraţi pune accentul mai mult pe mediul online sau printul nu este nici el neglijat ?

 Se pune foarte multă bază pe online ! Asta se vede prin faptul că a fost relansat şi site-ul www.romanialibera.ro şi se merge foarte mult şi pe print. Dovadă este că ,,România Liberă’’ a investit într-o redefinire şi o redesenare a variantei sale de print. Ca atare, nu este neglijat niciuna dintre aceste două diensiuni. 

,,Nu-mi dau seama cum tehnologia 3D poate creşte calitatea printului’’

Din punctul de vedere al competitivităţii, este bine venită această criză economică? Aici mă refer că rămân puţine şi bune. 

Dacă privim din acest unghi, această criză ar trebui să se transforme şi într-o oportunitate pe acest palier. Pe de altă parte, sunt şi eu curios cum vor ieşi ziarele şi presa, în general, din criză. Dacă problemele pe care le aveam înainte şi pe care le aveam acum există o posibilitate să scăpăm, vor rămâne în continuare, înseamnă că de această criză nu s-a profitat cum trebuie! Nu pot să spun acum că la finalul crizei vor rămâne ziarele bune şi care merită pentru că nu este obligatoriu să se întâmple aşa. Există diverse variabile care pot schimba datele problemei. După cum nu pot să spun că vor rămâne numai ziarele bune şi foarte multe slabe sau invers. 

În afară de a veni cu ceva în plus la ştirile difuzate la radio sau tv, ziarele se mai pot redresa şi cu investigaţii sau reportaje bune? 

Reportajul şi investigaţia vor rămâne întotdeauna două puncte forte în poltica editorială a oricărui ziar. Şi cu cât ele vor fi mai bine lucrate, cu atât şansele ca de creşterea calităţii conţinutului vor fi mai mari şi mai apropiate de ceea ce trebuie să fie. Dar evident, ştirea şi modul în care ea va fi valorizată, acum că este această competiţie a printului şi a televiziunii, plus online-ul, doar reportajele şi anchetele închegate pot să ducă la o creştere a conţinutului editorial. 

Presupunem că presa va continua această pantă descendentă, veţi susţine în continuare printul? 

Eu susţin că printul va rămâne un element forte în presa scrisă şi că, cel puţin în România, nu este cazul să ne facem prea multe griji în perioada următoare cu privire la aşa- zisa Apocalipsă care paşte printul. 

Tehnologia 3D poate fi o soluţie pentru a salva printul? 

Cred că orice tehnologie poate fi o oportunitate după cum poate să incube şi anumite capcane. Sincer să vă spun, nu-mi dau seama în acest moment cum ar putea ea să contribue la salvarea şi la creşterea actului jurnalistic. Dar este o variantă! 

Care dintre ziarele (Evenimntul Zilei şi România ) la care aţi lucrat şi o faceţi în continuare se pliază pe aşteptările dumneavoastră ? 

Amândouă ! Până am plecat de la ,,Evenimentul Zilei’’, s-a pliat foarte bine pe ceea ce vroiam. ,,România Liberă’’, în acest moment, prin simplul fapt că încă mai sunt acolo, se pliază foarte bine şi întotdeauna este loc de mult mai bine. A fost cazul atât la fostul cât şi la actualul cotidian la care lucrez şi sunt sigur că este valabilă afirmaţia şi pentru alte ziare şi pentru alţi ziarişti. Dar loc de mai bine rămâne întotdeauna ! 

Ce a provocat plecarea de la ,,Evenimentul Zilei”? 

Dorinţa de a evolua. A mai existat această nouă oportunitate la ,,România Liberă’’ pe care vroiam să o fructific. 

Cum l-aţi sfătui pe un viitor jurnalist să aleagă presa scrisă? Ce sfaturi i-aţi da? Sau cum l-aţi convinge? 

În primul rând, ar trebui să se convingă din datele pe care le culege singur din teren că merită să intre sau nu în această meserie. Mai ales că a fi jurnalist înseamnă să alegi şi să ştii ce să alegi. Pe de altă parte, în presă trebie să fii conştient de două- trei lucruri: să ştii de ce ai intrat, pentru că aceasta este o meserie totodată vocaţională nu e doar un job, atâta timp cât evoluezi între marjele bunului simţ, a simţului critic şi al respectului pentru normele deontologice, care, din punctul meu de vedere, la dezvoltarea unui jurnalist sunt la fel de importante ca şi talentul şi capacitatea de muncă. Cât timp îndeplineşti condiţile acestea, nu văd de ce nu ai putea să nu realizezi ceea ce îţi propui. 

Sezur imprevizibil

  Odată ajuns în Costineşti, aveam impresia că va fi o săptămână cu traininguri, plajă, ieşiri cu prietenii şi cele 3-4 ore de somn pe noapte. Dar cum niciodată nu poţi intui ce ţi se poate întâmpla într-o astfel de călătorie, am avut parte de o fază care dă un aer mult mai imprevizibil sejurului şi că cele 7-8 zile în care am stat la mare să nu fie doar ceva prestabilit

Întâmplarea despre care am amintit a avut loc pe la 4 dimineaţa, când abia am reuşit să prind câteva ore de somn. Adormisem de o oră şi deodată aud ciocănituri insistente în uşa de la balcon. George, colegul de cameră, se ridică din pat şi deschide să vedem cine vroia aşa de mult să intre la noi. La uşă erau 3 tineri: doi băieţi şi o fată, care aveam să aflu a doua zi că erau din Baia Mare. Strigau sus şi tare că ,,s-a furat mireasa!’’. Unul dintre ei, luând fata în braţe, au trecut fugitiv prin camera noastră şi s-au îndreptat către ieşire. După ce au fost politicoşi şi şi-au cerut scuze că ne-au trezit, au dispărut pe holul vilei în care am fost cazaţi.

Eu am rămas în pat şi mă întrebam mirat cum de se poate fura o mireasă fără ca ea să aibă rochia care dovedeşte acest lucru. Am pus acest fapt pe seama nebuniei adolescentine şi poate că ei executau vreo pedeapsă a nu ştiu cărui joc. Când m-am trezit dimineaţa şi am rememorat ce văzusem cu câteva ore în urmă, am găsit o altă explicaţie: acei tineri cred că făceau repetiţii pentru nunta care urma să aibă loc în weekendul care stătea să înceapă peste numai o zi. Acum mă întreb dacă şi la marele eveniment au făcut tot la fel?

Startul reuşit al ,,Journalism Summer School 2010”

După un drum de nouă ore cu trenul, am ajuns dimineaţă în Costineşti, când turiştii de abia îşi pregăteau păturile pentru o zi de tolăneală pe nisipul fierbinte. Alţii încercau să- şi revină din mahmureala care nu le dădeau prilejul să uite ce s-a întâmplat cu o noapte în urmă.

Aflaţi în gară, ne uitam toţi 25 de studenţi ASJ- işti unii la alţii, întrebându-ne încotro trebuie să mergem pentru a ne caza la Complexul Corsa, din câte ştiam că avem rezervare. Chiar dacă drumul până la locul unde vom sta timp de o săptămână nu dura mai mult de 10 minute să-l parcurgi, oboseala dobândită după o noapte nedormită ne-a făcut să fim nişte ,,zombii” care abia se mai puteau mişca, purtaţi doar de îndemnul lui Andrei Giurgia, preşedintele ASJ, să mergem ,,mai cu talent”.

Când am intrat în incinta complexului Corsa, s-a umplut curtea de bagaje şi forfota iscată din dorinţa de a ne lua în primire cât mai repede camerele pentru a ne putea odihnii. Prezenţa noastră în staţiunea dedicaţă exclusiv adolescenţilor avea şi un alt scop, pe langă cel de a petrece o săptămână la mare. Aşa că am inspectat camerele, ne-am lăsat bagajele şi ne-am apucat să pregătim sala de conferinţe unde ne vom desfăşura activitatea prevăzută în program, pe parcursul celor şapte zile. Am îceput să instalăm boxele, să verificăm sunetul, să afişăm bannerul cu ,,Journalism Summer School 2010” (JSS) şi cel cu ASJ şi în final, să ne împărţim sarcinile de lucru căci ne aştepta o perioadă lunga şi invitaţi de seamă care trebuiau să fie bine primiţi.

Abia după- amiază am reuşit, în sfârşit, să ne revenim după noaptea şi ziua care a urmat. Mai spre seară am ieşit în staţiune să vedem dacă turiştii mai au cheful să se distreze ca în ceilalţi ani. Aşteptările noastre au fost confirmate de numărul redus al tinerilor care erau pe străzile din Costineşti. Dar vânzătorii ambulanţi, cu siguranţă, se înmulţesc de la un an la altul. Şi plimbându-mă printer turişti, mă întrebam cum de mai reuşesc să le ,,fure” banii pe tot felul de nimicuri care ti se par că se pot obtine cu bani puţini: sticla devin sau wiski, telefoane, suveniruri, diferite alimente la suprapreţ? Dar dacă nu le mergea afacerea, poate că nici ei nu ar fi prezenţi printer mirosul de grătare scăldat în amalgamul de muzică house, dance şi nelipsitele manele.

ASJ, un sprijin care nu prea mai exista in zilele noastre

 

Infiintata in 2007, Asociatia Studentilor Jurnalisti (ASJ) incearca an de an susţinerea intereselor socio-profesionale ale studenţilor de la Departamentul de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Iaşi. Deoarece nu prea exista ajutor de ordin practic din partea Universitatii ,,Alexandru Ioan Cuza” pentru studentii de la Jurnalism, proiectele si training-urile organizate de aceasta asociatie, prin presedintele ei, Andrei Giurgia, aduce pe cat posibil un plus in pregatirea viitorilor jurnalisti, de ce nu? Chiar daca profesorii de la ,,Cuza” au un nivel de pregatire destul de bun, lipsa unor conferinte sau seminarii cu oameni care lucreaza in acest domeniu este una dintre chestiunile cu care se confrunta studentii acestui departament.
    De-a lungul timpului, ASJ-ul a avut numeroase proiecte ca: FeStudIs “Presa: cîine de pază sau armă de şantaj”(6 mai 2007), Şcoala de vară 2007 “Journalism Summer School 2007” Costineşti, „Jurnalistul, între presiune politică şi profesionalism” – 6 noiembrie 2007, „Patologia presei autohtone” – 9 noiembrie 2007, SO KERES?”- O campanie împotriva discriminării rromilor – 7 mai – 3 iunie 2008 etc. Pe langa aceste lucruri, asociatia organizeaza an de an training-uri cu mari jurnalisti ai mass mediei romanesti. Anul acesta, pe 30-31 ianuarie, a fost invitata Sanda Nicola si ne-a vorbit despre prezentarea unor stiri TV. In cele doua zile petrecute in Iasi, Sanda ne-a impartasit si din experienta ei de om de televiziune si cum se face o emisiune sau un talk- show.

   O alta personalitate prezenta la Iasi, pe 17- 18 aprilie, a fost Rodica Culcer. Ea ne-a vorbit despre cum se face o stire si modalitatile de a ne procura informatiile. Pe langa acestea, ne-a spus si despre experienta sa ca jurnalist la BBC.

   In cei 4 ani de activitate, ASJ-ul s-a implicat in foarte multe proiecte si vrea sa continue aceasta munca si de acum in colo. Peste putin timp sunt in program multe proiecte care vizeaza in mod special studentii ieseni.
   Spre binele viitorilor si prezentilor studenti la Jurnalism in Iasi, aceasta asociatie ar trebui sa existe. Ca si facultatea, de astfel , ea nu iti garanteaza ca vei  lucra in mass media dar nici fara ea nu se poate, cred eu. Totul depinde de tine ca sa ajungi unde iti doresti!