Ionuț Negoiță, posibila șansă de promovare pentru ACSMU Poli Iași

 După o tradiție de 65 de ani în istoria fotbalului din România, Fc Politehnica Iași a reușit ca o dată cu retrogradarea în eșalonul secund al Ligii I să dispară fizic din dealul Copoului, rămânând doar suporterii și stadionul ,,Emil Alexandrescu”. Cauza principală a acestei retrageri a clubului ieșean a venit pe fondul unui management dezastruos al clubului care a dus la acumularea unei datorii de 3,2 milioane de euro. Chiar dacă se plângeau că nu prea există bani pentru echipă de fotbal, finanțarea a venit din partea primăriei și a acționarilor, cât s-a putut, numai că unii au avut grijă ca ei să fie cheltuiți invers proporțional cu rezultatele echipei și randamentul jucătorilor.  

Foto: Adevarul de Seara Iasi

 Dar să nu mai plângem ceva ce nu mai există și să urmărim ce se întâmplă la hibridul din această vară format în Copou. Sper că au învățat ceva din greșelile făcute de conducerea vechii echipe de fotbal a Iașului și vor aduce președinți și manageri capabili să folosească banii în așa fel încât echipa să promoveze în cel mai scurt timp în Liga I. Dar cum în această perioadă de criză se fac mul mai multe escrocherii decât acum câțiva ani, am unele îndoieli în această privință. Mai ales acum când noul patron, Ionuț Negoiță, are de unde investi mult mai mulți bani decât Primăria Municipiului și foștii acționarii la un loc. Numai când auzi că la Iași a venit în sfârșit un patron și clubul nu mai este condus de autoritățile locale, te gândești că sunt mulți bani în joc! Sper că oamenii aduși de Negoita să fie capabili să conducă ACSMU Poli Iași spre o nouă promovare în primul eșalon.   
  
 Acum că a venit și salvarea pentru clubul ieșean, ar trebui ca noi, suporterii, să fim alături de această nouă echipă și să lăsăm orgoliile la o parte. Haideți să umplem din nou stadionul unde multe eschipe mari din România au plecat învinse și să susținem această tânără formație! În mod special acum când din cea veche nu a mai rămasă cam nimic. Cred că nu mai contează numele sau palmaresul, ci ca Iașul să aibă din nou o echipă în Ligă I! Fostul Poli Iași va rămâne doar ca o aminitire frumoasă care sperăm să reapară cândva. Hai ACSMU Poli Iași!

Un ,,boboc” entuziast devine un absolvent îngândurat

Urmăream astăzi deschiderea anului şcolar 2010- 2011 şi vedeam cum ,,bobocii” de clasa I păşeau pentru prima oară într-un ciclu de învăţământ care le va lua cel puţin un deceniu din viaţă. Pentru cei care vor vrea să continue studiile, poate ajunge să se dubleze dacă în CV-ul lor vor bifa toate formele de învăţământ posibile, încheind cu doctoratul. Aceşti copii au trecut pe sub podul de flori făcut de cei mari şi intră într-un sistem în care luminiţa de la capătul tunelului doar licăreşte şi pentru puţini dintre ei îi va ghida spre o carieră de succes. Mulţi se vor pierde pe lungul drum al acestor ani care, după cum consideră majoritatea dintre ei, vor conta prea puţin pentru unii.

Sursa foto: dianatusa.ro

Generaţia mea a păşit în clasa întâi într-o perioadă în care România de abia ieşise din comunism, iar speranţele părinţilor şi ale noastre aveau o bază solidă că vor fi din cele mai bune perioade economice. Au trecut 15 ani de atunci şi cu cât ne îndreptam spre capătul traseului nostru de şcolari, indiferent dacă eram elevi sau studenţi, apăreau din ce în ce mai multe probleme social- politice care ne făceau să nu mai continuăm. Singura motivaţie care m-a făcut pe mine, cel puţin, a fost că vroiam să termin ceea ce am început şi nu vroiam ca mai târziu să îmi pară rău că nu am făcut nu ştiu care etapă şcolară şi să nu am aceea diplomă sau adeverinţă de care mai este nevoie, uneori. Azi ştiu că toţi angajatorii vreau experienţă sau practică, dar vreau să fiu împăcat că nu am şi acele hârtii. De multe ori, cunoscuţi de-ai mei mi-au spus că nu este nevoie de atâta şcoală, dar eu m-am încăpăţânat să continuu.

Ceea ce se întâmplă cu noii ,,boboci” este exact invers faţă de generaţia care vorbeam anterior. Ei pornesc într-o perioadă în care nimic nu pare să mai meargă, ministru Educaţiei, Daniel Funeriu promite că va fi mai bine, politicienii dau asigurarea că România este pe un trend ascendant, dar situaţia îi contrazice pe toţi. Dar până cel puţin în anul 2020, când ei vor încheia o parte din studii, poate vor ajunge la ceea ce astăzi doar se speră că va fi. Cel puţin cu aceşti copii, timpul va avea răbdare pentru ca ei să păşească într-o altă societate. Dar pentru noi, cei care terminăm facultatea peste doi ani, noţiunea de timp nu se mai aplică şi se vrea de la noi să facem aceea schimbare care îi va face pe ,,boboci” să-şi păstreze zâmbetul care îl aveau astăzi şi peste 10-15-20 de ani. Eu aş vrea să fac acest lucru, dar cei care au fost înaintea noastră nu ne ajută să facem ca acest proces de schimbare să fie benefic atât pentru noi, cât şi pentru generaţiile următoare.

JSS 2010, o experienţă de neuitat

Când am aflat că Asociaţia Studenţilor Jurnalişti (ASJ), din care fac şi eu parte, va organiza această şcoală de vară, îmi imaginam că va fi o întâlnire cu jurnalişti cunoscuţi din mass mdia românească. În cadrul acestor traininguri, mă aşteptam doar să-mi confirme unele lucruri pe care le ştiam déjà şi cel puţin să aflu altele noi. Pe parcursul celor 7 zile, nu realizam ce noutăţi aveam să aflu, pe care nicio facultate nu ţi le poate împărtăşi. Acestea nu erau pură teorie, ci realităţi care vindin modul cum se practică şi cum arată, de fapt, meseria de jurnalist, axându-se mai mult pe cea din România.

Startul ,,Journalism Summer School” l-a dat Petrişor Obae, editor la www.paginademedia.ro Acesta ne-a făcut un scurt istoric al presei de după 1990: ,,până în ’95, nu erau dezvoltate mijloacele media. În acel moment, ziarele aveau o mare influenţă asupra publicului”. Apoi a vorbit despre jurnalismul actual: ,,Acum, presa a scăzut din încredere pentru că se uită la patron, politică şi publicitate şi mai puţin la pulic”. În finalul discuţiilor, a vorbit despre surse: ,,dacă îţi respecţi promisiunea despre interolutor, atunci capeţi încredere […] sursa este sfântă, nici măcar redactorului- şef nu se spune”.

Revederea cu Sanda Nicola şi Liviu Iolu

Următorii traineri au fost cuplul care a fost la Iaşi şi în ianuarie. Aceştia au vorbit despre ,,Freelancer vs. jurnalistul angajat”, afirmând că ,, meseria de jurnalist nu e ca oricare alta”. Întrebaţi care din cele două căi jurnalistice este mai avantajoasă, Sanda Nicola, freelancer, a afirmat că ,,fiecare dintre acestea două au avantajele şi dezavantajele sale, dar ar fi indicat ca întâi să fii journalist angajat şi apoi freelancer”.

În a treia zi a JSS, Radu Naum, prezentatorul emisiunii ,,Premium Liga” de la GSP TV, ne-a vorbit despre ,,barbarii” din sport şi despre motivul pentru care Gigi Becali, patronul Stelei, este aşa de mediatizat: ,,eu nu vorbesc despre motivele altor televiziuni pentru care este sunat zilnic, dar în cazul GSP –ului, el este un izvor nesecat de informaţii preţioase din interiorul clubului Steaua şi pe care acestea nu pot fi obţinute din altă sursă oficială.”

Weekendul care a urmat a fost dedicate fotografiei de război. Glorin Ghioca, care a fost de trei ori în Afghanistan, ne-a vorbit despre cum se face şi cum nu se face o poză în această zonă de conflict. După ce ne-a arătat fotografiile făcute acolo, am mers pe plaja din Costineşti. Acolo, echipaţi cu o vestă antiglonţ (care cântărea 20 de kg) şi casca de protecţie (3 kg), înarmaţi cu două aparate de fotografiat foarte profesioniste şi o geantă pentru apă, am parcurs 200 m în pas alergător, timp în care trebuia să facem 30 de portrete. Cei care ajungeau la finiş simţeau, măcar pentru o clipă, cum este să fii jurnalist în această ţară asiatică.

Cum poate fi radioul sexy?

Toader Păun, project manager şi realizator programe Europa Fm, ne-a vorbit despre radioul din România şi secretele care face din aceasdtă meserie să te atragă şi cum poate fi el sexy.

Laurenţiu Mihu, redactor- şef adjunct la România Liberă, ne-a argumentat de ce ar trebui să mai mizăm pe print: ,,lumea nu se va despărţi de presa scrisă deoarece există o relaţie ,,intimă între om şi hârtie”.

Săptămâna a fost încheiată de Mihai Tatulici, realizator de emisiuni la Realitatea Tv. Acesta ne-a împărtăşit din vasta lui experienţă de 44 de ani din presă şi din televiziune şi despre relaţia presă- politician din media de astăzi: ,,traversăm cea mai periculoasă perioadă din presă şi politică […] conducătorii noştrii au învăţat să mintă mai bine decât televiziunile”.

Pe lângă toate aceste mici frânturi din ce s-a întâmplat la Costineşti, au fost mult mai multe întâmplări şi informaţii ,,off the record”, care alcătuiesc tabloul complet al acestei experienţe benefice oricărui tânărstudent la Jurnalism. Tot ceea ce vă mai pot pune la dispoziţie sunt o parte din fotografiile făcute în aceea săptămână.