Explicaţia pentru care PRO TV are audienţă mai mare decât TVR

Ştiu că mulţi dintre voi ştiu de ce unele posturi TV particulare au audienţă mai mare decât televiziunea publică , dar de când am început să lucrez pentru TVR Iaşi, mă tot întreabă tot mai mulţi prieteni de-ai mei care este explicaţia pentru acest fapt? Punctul de plecare în această diferenţiere pleacă de la simplu fapt că PRO TV, spre exemplu, este finanţă doar din publicitate, iar Televiziunea Română mai primeşte bani şi de la bugetul de stat prin taxa adăugată la factura de la energie electrică. Mulţi consider această plată ca nefiind corectă, dar acest lucru se întâmplă în majoritatea tărilor şi prin acest mod, TVR-ul este scos din această luptă aprigă pentru vânzarea cât mai scumpă a publicităţii şi se asigură, potrivit statutului, o tratare nediferenţiată a ştirilor şi emisiunilor difuzate.

Foto: protv.ro

 

Un alt lucru de care mi se atrage atenţia este modul în care cele două cazuri prezentate anterior îşi vând produsele, să zicem. Postul patronat de Adrian Sârbu are un sistem de marketing foarte bine pus la punct şi prin această ,,tarabă’’ sunt ,,ambalate’’ tot mai eficient emisiunile şi ştirile PRO TV-ului, chiar dacă ,,conţinutul’’ nu este tocmai cel potrivit pentru telespectator. Aici mă refer şi la ,,Ştirile PRO TV’’, care au devenit un brand în România şi care au speculat curiozitatea şi plăcerile omeneşti la cele mai înalte cote. Chiar am fost întrebat de un amic de ce nu adoptă şi TVR-ul un astfel de model şi i-am răspuns tot cu o întrebare: ,,Spune-mi şi mie ce informaţii care îţi folosesc ai primit în timpul jurnalului de ştiri?’’ El mi-a răspuns că nici una dar nu vrea să mai vadă politică când deschide televizorul şi că vrea să urmărească şi altceva. Şi ca să-i răspund amicului meu, televiziunea publică nu poate prelua acest derapaj jurnalistic şi că, din cauza tabloidizării mass mediei, am ajuns să ne intereseze doar sexul şi crimele.

Foto: tvr.ro

 

Bombardat zilnic cu astfel de ştiri, prima lună în redacţia TVR Iaşi a fost foarte grea şi prin prisma modului în care credeam eu că se fac ştirile difuzate pe micul ecran. Acolo am început să îmi dau seama cel mai bine că nu doar ştirle de la ora cinci sunt cele mai bune informaţii tratate într-un buletin de informaţii. Aici o să îmi reproşaţi că acest post regional face parte din Televiziunea Română, dar, chiar şi aşa, am realizat că sunt informaţii mult mai importante decât violul sau crima de nu ştiu de unde. În ceea ce priveşte modul de a scrie o ştire, posturile TV particulare folosesc un limbaj mai pe intelesul tuturor şi au început să apară subiecte din tot felul de chestiuni minore ca modul în care se îmbracă o persoană sau ce mănâncă.

Lăsând la o parte aceste comparaţii, prin acest articol am vrut să atrag atenţia că şi felul în care gândim se poate afla şi prin modul în ştim să selectăm informaţiile care vin prin tot mai multe canale media. Nu spun că ,,Jurnalul TVR’’ este cel mai bine alcătuit buletin informativ, dar dacă vrem să aflăm informaţii cât de cât folositoare, recomand să evitaţi, pe cât posibil, ,,Ştirile PRO TV’’ sau, mai nou, ,,Ştirile Kanal D’’.

Cocalar, o specie nouă pentru România

Nu ne mai miră faptul că în România există tot felul de caracterizări pentru diferite categorii sociale. Această atribuire de trăsături derivă din modul în care ei se îmbracă, unde locuiesc şi stilul lor de viaţă. În ultimul timp, auzim din ce în ce mai des termenul de ,,cocalar”. La o căutare pe Google, s-a rezultat 113.000 de pagini în care cuvântul acesta, potrivit DEX-ului, înseamnă ,, om care caută prin gunoaie, om murdar, urât mirositor”.

Foto: infocurteadearges.ro

În termeni uzuali, cocalar are legătură cu cei care ascultă manele şi/sau se îmbracă, se tatuează sau vorbesc într-un mod care atrage atenţia. Prin generalizare, s-a ajuns ca oricine care îşi alege ţinuta sau felul în care îşi alege cuvintele sunt diferite de a celorlalţi, să fie numit cocalar. Prin acest fapt, grupul etnic sau social devine din ce în ce mai numeros şi riscăm să fim duşi în eroare. Eu nu ţin partea nimănui şi nici nu mă consider că aş face parte din această categorie, dar, spre exemplu,  aşa cum oamenii care au o ţinută care iese în evidenţă (păr lung, haine de piele şi eventual să aibă în proprietate o motocicletă) sunt consideraţi ascultători de muzică rock, chiar dacă poate există şi excepţii, tot aşa cei care posedă tot felul de ,,kitch-uri” care atrag atenţia pot fi uşor catalogaţi ca făcând parte din marea categorie a cocalarilor, chiar dacă omul acela atâta îl duce mintea şi capul şi a fost mai neinspirat în a-şi alege ţinuta cu care să apară în public.

Prin această expunere a temei, vreau să subliniez faptul că, poate din instinctul uman, oricărui om ii se poate pune o ,,ştampilă”, fără a-l cunoaşte mai bine în prealabil şi ne grăbim cu judecăţile de valoare. Acest lucru se poate întâmpla şi în cazul în care cunoşti o anumită persoană şi deja ţi-ai schiţat o părere despre ea fără a  asculta şi modul în care gândeşte sau se comportă.

Barcelona ar fi trebuit să primească trei trofee ,,Balonul de aur”

 Zicala: ,, Când doi se ceartă, al treilea câștigă” se poate aplica și în cazul decernării trofeului de cel mai bun fotbalist al anului de către FIFA și France Football. Încă de când s-a făcut nominalizarea, se tot vehicula prin presă că cel care va primi ,,Balonul de aur” va fi mijlocașul echipei Barcelona, Andres Iniesta. Cele trei titluri obținute în 2010: Supercupa Spaniei și titlul de campion cu echipa catalană plus Campionatul Mondial câștigat cu nationala Spaniei îl dădea drept câștigător. Nici ceilalți contracandidați, Lionel Messi și Xavi Hernandez, nu puteau fi ignorați pentru că, după părerea mea, cei trei ,,pitici atomici” din echipa spaniolă au făcut ca actuala campioana Iberică să practice un joc care îi lasă pe mulți cu gura căscata și îi face pe unii oameni de fotbal să afirme că această formație joacă un fotbal de pe altă planetă.  

Foto: prosport.ro

La ce nominalizări au fost anul acesta, mă așteptam ca scorul să fie strâns, dar argentinianul Lionel Messi a avut un avans de 5% față de contracandidați (22,65 la sută din voturi, fiind urmat de Iniesta, cu 17,36 și Xavi, cu 16,48). Lăsând deoparte aceste procentaje, cred că cel mai corect ar fi fost ca ,,Balonul de aur” să fie acordat fiecăruia dintre cei trei jucători pentru că greu se poate face diferență dintre acești componenți ai formației catalane.  
 
 Odată cu adjudecarea acestui trofeu, mijlocașul argentinian a mai câștigat o luptă în ,,războiul” dus la distanță cu rivalul său, Cristiano Ronaldo. Putem spune că la învins pentru a două oară după ce și acum doi ani tot în detrimentul portughezului a fost desemnat cel mai bun jucător. Acum, marea dispută se dă în campionat, acolo unde Barcelona și Real Madrid duc o luptă de la distanță, mai ales că diferență dintre cele două mari echipe ale Spaniei este de doar două puncte. Dar până la sfârșitul sezonului mai sunt 20 de etape și un plus de continuitate în joc pare al avea Barcelona, dar în fotbal se poate întâmpla orice. Cu trei nominalizați la ,,Balonul de aur” de la aceeași echipă, ar fi păcat să nu câștige titlul de campioană pentru al treilea an consecutiv.

A mai trecut un an?! Ce am făcut în 2010?

Cu toate că la începutul fiecărui an ne gândim că mai sunt încă 12 luni până la sfârşitul lui şi că este timp să facem tot ceea ce ne-am propus sau ce mai apare pe parcurs, timpul nu stă să ne aştepte ca să ne realizăm noi toate planurile. Orice zi din cele 365 sau 366 trebuie folosită din plin pentru că chiar dacă avem impresia că “este timp”, ajungem în luna decembrie şi ne întrebăm ce am făcut în anul acesta şi în multe din cazuri ne plângem că anul a trecut prea repede şi nu am făcut mare lucru. Aşa păţeam şi eu de multe ori şi nu îmi părea rău pentru că mă gândeam că am mai crescut cu un an şi de pe la 20 de ani îmi pot pune în practică tot ceea ce plănuisem eu până la această vârstă. Uite că anul acesta am ajuns şi la această barieră, care aveam impresia că este un prag de care dacă treci, ar cam trebui să îţi schiţezi un drum pe care ar cam trebui să îl urmezi. Dacă aş fi ştiut din timp că este atât de greu să îţi faci unele planuri pentru carieră, poate că aş fi aşteptat până pe la 25-30 de ani.

Foto: seriale.filmesubtitrate.info

Dacă tot mi-am pus în gând să încerc să fac ceva de la vârsta de 20 de ani, în 2010 am bifat trei lucruri care fiecare sunt importante în felul lor.

Primul dintre acestea a fost absolvirea primului an de facultate. Poate părea un lucru banal, dar pentru mine a contat destul de mult pentru că Jurnalismul a fost visul meu de prin clasa a VII-a şi când vezi că încetul cu încetul termini un lucru care ţi l-ai planificat de şase ani, înseamnă că chiar l-ai vrut cu adevărat. Dar nu neg faptul că au fost destule moment în care vroiam să renunţ la această idée, dar m-am gândit apoi că nu ştiu dacă ar fi vreun domeniu în care m-aş descurca şi care l-aş practica cu, cel puţin, aceeaşi dăruire, să-i spunem, ca Jurnalismul.

Un alt lucru de care sunt mândru este faptul că sunt şi am rămas membru ASJ. Şi nu spun asta pentru ca să mă laud ci pentru faptul că această asociaţie m-a ajutat în multe rânduri când mă împingea gândul să renunţ efectiv la Facultate. Am întâlnit aici colegi care mi-au arătat că Jurnalismul nu înseamnă doar cursurile sau seminariile din sălile de curs. Tot prin ASJ, am ajuns să merg la “Journalism Summer School” 2010, unde am cunoscut oameni de media care merită să îi asculţi şi să asimilezi, pe cât posibil, din ceea ce vor să te înveţe cum se face cu adevărat această meserie.

Începerea colaborării cu TVR Iaşi a însemnat un alt pas de care sunt mulţumit că l-am făcut. Această experienţă de-a mea se încadrează la lucruri neplănuite, dar speram ca la un moment dat să pun în practică ceea ce învăţ la facultate. Sincer să fiu nu mă aşteptam să ajung chiar în televiziune, dar dacă mi s-a propus să învăţ şi apoi să lucrez, ca angajat, pentru Televiziunea Română, Studioul Teritorial Iaşi, am decis să mă ţin şi de această şansă care mi s-a oferit, chiar dacă nu mai am mult timp liber. Faptul că fac parte dintr-o redacţie în care mulţi dintre jurnalişti au peste 10-15 ani de televiziune şi în care învăţ multe lucruri noi în fiecare zi, mă face să văd această meserie cu alţi ochi, chiar dacă sunt moment în care văd şi părţile ei negative. Dar trebuie să fiu pregătit şi pentru acestea pentru că toate au un rost.

 

Anul al II-lea de studiu mi-a adus patru lucruri (facultatea, ASJ, TVR Iaşi şi practica la CuzaNet ), care îmi ocupă mai tot timpul dar nu aş vrea să renunţ la niciuna. Chiar dacă două dintre acestea sunt obligatorii, va veni un moment în care nu va mai trebi să mă ocup de ele. Acum fac tot posibilul să îmi fac timp pentru toate. De multe ori mi s-a părut că sunt prea multe treburi care trebuie să mă împart, dar dacă vrei să le faci cu adevărat şi dacă îţi mai şi place ceea ce faci, atunci faci tot posibilul să ai timp pentru toate.

Foto: reveriart.ro

 

Anul 2010 a fost unul ascendent pentru mine şi sunt mulţumit de ceea ce am făcut, dar sunt conştient că mă obligă, într-un fel, ca în anul viitor măcar să fac cât mai bine toate lucrurile care le-am început sau continuat anul acesta.

Sărbători fericite vă urez şi să fim sănătoşi cu toţii pentru că aceasta este condiţia de bază ca să realizăm planurile de la început de an!

1 Decembrie, Ziua Naţională a României austere

1 decembrie este ziua în care orice român, indiferent dacă mai locuieşte sau nu în ţara sa de origine, ar trebuie să sărbătorească si să fie mândru că este cetăţean al acestei ţări atât de hulite de unii, dar iubite de alţii.

Foto: istorie.scienceline.ro

Oricât de mult dezagreez eu idea că trebuie să ne comparăm cu nu ştiu care ţară şi să ne uităm în curtea lor cum se manifestă de Ziua Naţională, mă simt indignat când văd că nici măcar în prima zi de iarnă nu putem celebra cum se cuvine un eveniment istoric întâmplat in urmă cu 92 de ani, care a făcut ca România să arate aşa cum o ştim noi astăzi. După ce am văzut manifestările “grandioase” care au avut loc astăzi în marile oraşe ale ţării, mă întreb câte dintre ele au fost transmise, măcar la buletinele informative de peste hotare. Cred că destul de puţine dacă vedem ce audienţă a avut televiziunea publică prin transmisia paradei militare de la Bucureşti, la care nu a participat nici măcar şeful statului sau cel al Guvernului, ci mult mediatizatul şi huiduitul prim- ministru, Emil Boc. Prin aceasta se vede cât de mare importanţă i-a acordat Traian Băsescu acestei zile care trebuie sa fie una de mândrie pentru orice cetăţean român. Să-i acordăm totuşi circumstanţea atenunate prin prisma vizitei sale în Kazahstan, dar în loc să-l trimită pe al doilea om în stat, Mircea Geoană, fostul contracandidat de la alegerile prezidenţiale din 2009, l-a delegat pe Emil Boc, mâna sa dreaptă, care e mai degrabă stângă în ultimul timp din pricina deciziilor anti, mai bine zis, pro criză.

Dar să lăsăm pentru oamenii “profesionişti” de la Realitatea TV sau Antena 3 să comenteze toate aceste copilării politice şi să ne amintim ce s-a întâmplat cu oamenii care au aşteptat cu nerăbdare această zi nu datorită manifestărilor prilejuite cu ocazia Zilei Naţionale a României, ci a fasolelor cu cârnat sau ţuica fiartă dată celor care au fost prezenţi.

Foto: eladobre.wordpress.com

 S-a ajuns ca în orice zi de sărbătoare să se dea ceva gratis si acest lucru este bine cunoscut de alegători, aşa că se face coadă de la primele ore ale dimineţii pentru o porţie de mâncare sau un pahar de băutură. Şi să vezi acolo ce audienţă este, mai ceva ca la paradă! Îmbulzeala şi înjurăturile sunt mult mai frecvente ca urările de “La mulţi ani!” spuse astăzi. Chiar şi pe frigul pătrunzător şi pe o ploaie care nu te lasă să stai afară nici măcar cinci minute, mâncarea săracilor, că altfel nu o putem numi, şi a celor care au fost strânşi prea tare de “cureaua” lui Boc a fost la mare căutare. Şi la felul în care se prezintă situaţia României, nu îmi pun prea mari şanse că pe 1 decembrie 2011 situaţia va arăta altfel, cu toate că în ultmii anii aceste scene cu oameni care se împing pentru o farfurie cu mâncare sunt din ce in ce mai dese. Dar chestiunea care ar trebui să o înţeleagă actuala Putere este că cu o porţie de mâncare nu poţi sătura pe toţi oamenii care fac tot posibilul să supravieţuiască, nu să trăiască într-o ţară europeană. Ceilalţi care nu mai suportă situaţia actuală, aleg să lase ţara lor şi să caute “mâncare mai bună” peste hotare. Nu cred că pentru acest fapt a avut loc Unirea de la 1918.

Greva foamei în țara flămânzilor

 Pe fondul reducerii salariilor din luna mai, mai mulți bugetari și-au manifestat nemulțumirea față de măsurile drastice luate pe fondul situației economice dificile în care se află România. Mai întâi au început cu greve de avertisment și încet-încet au trecut la manifestații de amploare în toată țara, sediul central în care se adunau cei mai mulți fiind Palatul Parlamentului. Tot acolo, din cauză că nu mai suportau situația financiară în care trăiau, câteva mii de polițiști au adresat cuvinte la adresa parlamentărilor care nu se potriveau într-o țara democratică, cum se vrea a fi România. “Iesi afară, javră ordinara” au fost cuvintele care descriu cel mai bine situația în care se află țara noastră. La nivelul la care se plătește pentru munca prestat, în România se vorbește mai mult despre muncă, decât despre “calitatea și cantitatea muncii”. Doctorii îți scriu rețete cu nemiluita, în care se găsesc medicamente din cele mai scumpe, iar când vine vorba de operații, dacă nu ești mai bine îmbrăcat și cu bani în buzunar, te ciopârțesc cum vor ei. Ziariștii au devenit niște copiatori ai știrilor de pe agenții, fără a se obosi să scrie un articol bine documentat. Asfaltatorii nu mai construiesc străzi, ci le cârpesc, ca după  lună să aibă din nou de lucru. Profesorii au trecut la nivelul de meditații și nu mai dau importantă ,,viitorului Romaniei”. 

Foto: realitatea.net

 Alții, însă, când vor să ia atitudine față de situația în care am ajuns, se inflamanzesc și două luni pentru a trage de mâneca pe guvernanți și a le spune că nu mai au cu ce trăi. Aleșii nostril, însă, le-au transmis, prin voce lui Adriean Videanu că nu  nu ar există responsabilitate politică în situația unui final tragic în cazul învățătoarei din Caracal, Cristiana Anghel. Până și șeful statului s-a făcut că nu știe de cazul învățătoarei din județul Olt, chiar dacă trecuse două luni de când ea se chinuia prin mijloace extreme să atragă atenția. S-au obișnuit cu asemenea proteste și tot dau vină pe alții pentru situația financiară în care ne aflăm. Parlamentarii consideră că alegătorii lor fac doar teatru pentru a-și cere drepturile pe merit. Cum să faci greva foamei în țara flămânzilor, unde vezi îmbulzeli, mai ceva ca pe vreme lui Ceaușescu, când se da ceva de pomană? E ca și cum ai vrea să bei apă în deșert, când acolo o găsești destul de greu și alții care au, o păstrează pentru dânșii.  

 După ce a văzut că modalitatea de protest nu dă roade, învățătoarea Cristiana Anghel a renunțat, lunea această, după 70 de zile, la protest.

TVR Iasi, un început promiţător

Mare majoritate a celor care se înscriu la cursurile Departamentului de Jurnalism cred că vor ajunge în locul prezentatoarei PRO TV, Andreea Esca sau a celui care prezintă rubrica Sport la televizor. Nu e chiar aşa şi mulţi dintre ei renunţă chiar după primul semestru din primul an. Eu nu vroiam televiziune, ci media online şi după câte am trecut în primul an, am vrut să renunţ. Nu am facut-o pentru că am ajuns unde vroiam de prin clasa a VII-a, aşa că am continuat. Cu toate bunele şi relele, am trecut de primul an şi am dat peste alt hop: CUZANET. Practica noastră din anul II, care ne ocupă marea majoritate a timpului. Dar tocmai aceasta m-a adus într-o televiziune destul de importantă şi anume TVR Iaşi.

Foto: tvr.ro

Această şansă s-a ivit după ce mi-a picat ca domeniu de ştiri pentru CUZANET tot ce înseamnă sport în Iaşi. M-am apucat de treabă şi am început să particip la toate evenimentele sportive: raliu, fotbal, baschet, volei, handbal etc. Moderatorul şi reporterul sportiv Lucian Lucescu de la TVR Iaşi m-a văzut ca sunt prezent la toate evenimentele sportive şi după instalarea antrenorului Adrian Falub la ACSMU Pol Iaşi, m-a chemat la el şi m-a întrebat pentru cine lucrez. Eu i-am spus că sunt student în anul II, la Jurnalism şi ceea ce fac este doar pentru practică şi ca domeniul meu de ştiri este Sportul. A fost încântat că a dat peste mine şi mi-a cerut numărul de telefon. L-am întrebat pentru ce şi m-a întrebat dacă vreau să lucrez cu el la TVR Iaşi, pe secţiunea Sport. Normal că am fost de acord şi a doua zi am fost prezent la redacţia ştiri a TVR. Acolo mi-a explicat că el are o emisiune de trei ori pe săptămână şi a spus că eu îl voi ajuta la documentare şi voi fi şi reporter de teren când vor fi evenimente sportive, luând declaraţii după meciuri. Pe lângă acestea, voi învăţa multe alte chestii din spatele camerelor de filmat.

Sâmbătă am fost la un meci de volei să văd cum se ia o declaraţie, iar de luni m-am apucat de treabă. Atunci mi-a spus că dacă mă voi descurca, va vorbi cu şefii să mă angajeze acolo. Deocamdată, încerc să învăţ şi să fac cam tot ce se poate şi tot ceea ce ştiu eu mai bine, iar pe viitor poate voi ajunge să fiu, cu acte în regulă, reporter TVR Iaşi. Sunt multe lucruri de învăţat într-o redacţie de ştiri şi eu încerc să mă obişnuiesc cu toate. Mie îmi place ceea ce fac, mai ales că este pe domeniu sportiv, şi sper ca să rămân acolo. Dar, în paralel, îmi văd şi de studii. Am avut norocul să fiu ofertat de TVR şi îmi doresc ca acest început să fie de bun augur, profitând de şansa care mi s-a oferit.

Recunosc că dorinţa mea nu a fost să lucrez ca reporter de televiziune, ci în media online, dar merită să profit de o şansă ca aceasta. Până la urmă, este o experienţă din care pot învăţa multe lucruri de la oameni care practică jurnalismul.

Ce nu s-a văzut în presă cu privire la demiterea lui Ionuț Popa și care este senzația unui meci de Liga II

Meciul de vineri dintre ACSMU Poli Iași și Petrolul Ploiești a însemnat pentru mine o premieră, anume accea de a vedea echipă mare a Iașului evoluând în liga II. De la ultima promovare din 2004, speram că nu voi mai vedea echipa Iașului în situația de a juca cu formații modeste ca ACU Arad, Silvana Șimleul Silvaniei sau Arieșul Turda. Dar managementuol defectuos al unora și prostia altora a făcut ca să nu mai existe vreo echipă de fotbal în Dealul Copoului, până când a apărut ACSMU Poli Iași.    
 M-am împăcat cu ideea că acest hibrid va continua să joace pe “Emil Alexandrescu” în locul Politehnicii Iași și am fost să văd dacă noua echipă poate promova în Liga I și cum este acum atmosfera pe stadion. 

Foto: adevarul.ro

   
  
 De cum am ajuns la intrare, am aflat că prețurile biletelor sunt de primă ligă: 5 lei peluze, 10 lei tribune. La asemena tarife, am crezut că se dispută un meci din prima divizie, nicidecum unul de Liga II. De acest lucru mi-am dat seama de cum am luat loc la masa presei și am aruncat o privire peste tribunele în care se aflau aproximativ 1000 de spectatori rătăciți pe la cele două peluze și tribune, care nu mai aveau același entuziasm ca anul trecut când erau mult mai gălăgioși și susțineau echipa împreună cu galeria ieșeană. Acest lucru nu se mai poate acum pentru că nici galerie nu mai era, doar ploieștenii aveau un grup de 50 de suporteri care au format o mică galerie.  
 Liniștea de pe stadion îți dădea impresia că ești la un spectacol de teatru, nicidecum la un meci de fotbal. Nu mai este aceeași trăire de spirit ca în prima divizie! Până și copii de mingi s-au cam rărit, iar mașinuța care intra pe teren să preia jucătorii accidentați a fost înlocuită cu traditionalii brancardieri. Diferența dintre cele două eșaloane fotbalistice se vede de la simpla organizare a unui meci și până la calitatea fotbalului prestat. 

Evenimentele din spatele camerelor de filmat cu privire la demiterea lui Ionuț Popa   
  
 La sfârșitul meciului, fostul antrenor al Iașului se bucura cu jucătorii că au reușit să învingă liderul Petrolul Ploiești, cu 3-1, neștiind că bucuria nu va dura mult. Eu, împreună cu ziariști prezenți la masă presei, am plecat la intrarea principală să luăm reacțiile conducerii de după meci. S-au instalat camerele de televiziune, iar reporterii așteptau reacțiile la cald, cum se spune în presă sportiva. Iese de la oficială Grigore Sichitiu, președintele executiv al clubului, și dă o declarație banală despre meci, fără a spune ce urma să se întâmple cu antrenorul. Urma să vină Ionuț Negoita, noul finanțator al Iașului. Dar acesta a apărut după un sfert de oră, timp în care ziariștii de casă ai clubului: Ovidiu Minea (Ziarul de Iași) și Narcis Pohoață (corespondent www.liga2.ro) cobor la intrare și aruncă bombă jurnaliștilor prezenți acolo: IONUȚ POPA A FOST DEMIS! Colegii lor de breaslă nu-i cred și spun ca își bat joc de ei, dar parcă ceva- ceva știau ei înainte de meci. Apare și Negoiță, care afirmă că este mulțumit de joc și, întrebat de corespondenta Sport.ro la meci de soarta lui Popa, acesta răspunde că Iașul va avea un nou antrenor din etapa următoare .

Foto: adevarul.ro

  
 După ce termină Negoiță de vorbit, jurnaliștii își iau camerele de filmat și ne îndreptăm către sala unde se țin conferințele de presă. Când am ajuns acolo, Mircea Ungureanu, ofițerul de presă al clubului, ne informează că Ionuț Popă nu va mai susține nicio conferința de presă și că el va da doar o scurtă declarație. Apare Ionuț Popa în față camerelor și când îi se spune ca a fost demis (n.r. el era la vestiar cu jucătorii și nu știa că este oficial demis de la echipă), începe să facă următoarea declarație: “Dacă asta consideră Ionuț Negoita, atunci eu îi respect decizia. (Apoi pe un  ton mai nervos) Eu sunt Ionuț Popa și mi se rupe de Grigore Sichitiu și mi se fâlfâie de Ionuț Negoiță. Eu fac ce vreau și spun ce vreau. Acum îmi fac bagajele și plec acasă, la Arad.” La auzul acestor afirmații, întreb la sfârșit pe corespondenta PROTV dacă o să dea pe post și așa ceva și îmi spune că va fi tăiat, dar văd seara la TV că cei de la Antena1 și GSPTV nu au făcut așa ceva. 
 Sper că Adrian Falub să nu declare așa ceva când va fi demis. Dar am văzut o reticență din partea jurnaliștilor cu privire la noul antrenor. Nu este la fel de agreat de presă ca Ionuț Popă și trebuie să fie foarte atent ce va declară de acum.

Cursuri ţinute prin internet

Dezvoltarea tehnologiei a dus automat la simplificarea multor dintre lucrurile care le făceam manual. De la aflarea unei simple informații până la plata diverselor utilități, toate se pot face acum doar cu un simplu click. Acest lucru era și normal dacă ne gândim că ele au fost concepute într-o așa măsură încât să simplifice unele chestiuni cotidiane. Dar mulți dintre noi se folosesc astăzi mult prea mult de internet și renunță la unele moduri obișnuite și normale de a-și face treaba.   

Foto: tehnopol.ro

  
  
 Această noua modă a fost implementată și prin unitățile școlare din România încă de acum câțiva ani. S-a început cu referate și cărți copiate și s-a ajuns ca orele și cursurile să se țină prin e-mail sau pe diferite siteuri web. Vorbeam zilele trecute cu câțiva colegi de-ai mei de la Jurnalism și îmi spuneau că au observat cum anumite cursuri din amfiteatrele facultății s-au mutat pe internet. Se întrebau oare ce s-ar întâmpla dacă nu ar fi internet o zi? Cred că nu am ști cum să funcționam fără acest viciu care ne omoară timpul în zadar de multe ori. Cel puțin, practica noastră pentru agenția de știri a universității, CUZANET, se desfășoară în mediul online. Fiecare știre care o facem și orice nelămurire care o avem se rezolvă prin gmail sau yahoo!  Atunci de ce mai există în orar și celelalte cursuri? Să ne trimită domnii profesori cărțile și suporturile de curs prin e-mail și am rezolvat problema orarului și a sălilor de curs. 
  
  
 Când a fost înființată universitatea, nu cred că cei de atunci s-au gândit că, corpul de clădire care îl vor construi încet-încet va deveni pustiu și toți studenții vor putea fi găsiți în mediul online. Tendința este ca pe viitor să ne “virtualizam” cu toții și nu cred că este bine să se ajungă la această etapă! Nu am nimic împotrivă internetului. Are rolul său bine conturat în multe domenii, dar cred că s-a folosit prea mult în cel al educației. De aici și lipsa de cultură generală și de comunicare dintre tineri. Toți sunt obișnuiți să rezolve totul printr-un buton de la tastatură sau un click și nu mai știu să lucreze și manual. Adevărul este că aveam prea multă informație și nu avem timp să o “rumegăm”, să analizăm ce am aflat.

Rares Puni: ‘’Nici gand de vreun loc de cupa europeana pentru Penicilina in acest sezon”

Intr-un interviu acordat pentru agentia de stiri CUZANET, antrenorul de volei al clubului Penicilina Iasi, Rares Puni, a vorbit despre situatia financiara grea prin care trece clubului iesean, de jocul echipei si despre obiectivul pentru noul sezon care tocmai a inceput.

Care mai este situatia financiara la clubul de volei Penicilina Iasi? Jucatoarele sunt cu salariile la zi?
Momentan, ele nu sunt cu salariile la zi! Dar o sa serezolve toate problemele. In legatura cu situatia financiara si cea cu privire la sponsorul nostru, firma SC Antibiotice SA, se ocupa clubul nostru. Eu nu sunt in masura sa va raspund la aceasta intrebare, dar problemele cu banii exista.

Cat de mult a contat, in angrenajul echipei, plecarea unor jucatoare ca: Olga Pavlova, Olena Sidorenko, Georgeta Ciobanu etc.?
Enorm de mult deoarece au o vasta experienta de pe la Mondiale. Trei dintre ele, ucrainencele, au fost si pe la Jocurile Olimpice. Plus de asta, Georgeta Ciobanu este o jucatoare de echipa Nationala.

Au fost probleme legate de bani sau au vrut sa schimbe echipa?
Nu stiu acest aspect dar jucatoarele din Ucraina, cel putin, si-au terminat contractual cu clubul nostru. Jucatoarele straine au avut doar un an de zile contract!

Si nu putea fi prelungit?
Ba da! Dar consider ca nu au cazut la o intelegere cu clubul si au semnat cu alte echipe.

Foto: www.sportlocal.ro

Inlocuirea fostului antrenor, Daniel Banu, cu dumneavoastra a fost benefica? Dupa ce ca lotul se baza doar pe cateva jucatoare experimentate acum a venit si schimbarea de antrenor. Cu ce obiective mai pleaca Penicilina in campionat?
Ca antrenor principal a fost numit presedintele clubului, Nicu Roibescu. Eu tot statutul de secund il am, exact ca in sezonul trecut. Pe foaia de joc din prima etapa el a fost trecut ca principal. Eu ma ocup de antrenamente si de formulele de joc, iar dumnealui ocupa functia de antrenor principal.
In ceea ce priveste obiectivul pentru acest sezon, singurul obiectiv este salvarea de la retrogradare. Nici gand de vreo cupa europeana pentru Penicilina in acest sezon!

Care este explicatia pentru meciul pierdut de echipa in prima etapa cu nou- promovata CSM Lugoj (incheiat 1:3)? Dupa ce v-ati adjudecat primul set, parca nimic nu a mai mers?
Explicatia ar fi lipsa pregatirii fizice, a omogenitatii. Am inceput tarziu si pregatirile si s-a vazut declinul. Pregatirea fizica a fost foarte importanta pe durata celor 4 seturi! Acum incerc sa rezolv din mers aceste lucruri.

Vor mai veni jucatoare noi la echipa?
In momentul de fata nu stiu nimic dar banuiesc ca din iarna se vor face intariri.

In situatia aceasta si salvarea de la retrogradare va fi un obiectiv greu de atins?
Nu, nu va fi greu de bifat deoarece putem lucra. Sunt echipe mult mai slabe ca CSM Bucuresti, Sibiu, Cluj. Cam toate echipele au probleme acum si eu cred ca vor fi, pana la sfarsitul campionatului, daca nu doua, cel putin o echipa care se va retrage din competitie din motive financiare.

Cum credeti ca va fi meciul din etapa viitoare care va fi tot cu o nou- promovata, CSM Bucuresti, mai ales ca si ele au pierdut in etapa precedenta la Bacau (scor 3:0)?
Vor privi altfel jocul. Meciul se disputa acasa, in fata suporterilor, conducerii, sponsorilor. Va dati seama ca au un avantaj deoarece sunt gazde in acest meci.
Noi daca beneficiam de o pregatire precompetitionala, aveam un inceput de campionat ideal si nu mai existau asemenea surprize ca in prima etapa, cu CSM Lugoj. Dezavantajul echipei este ca le lipseste omogenitatea deoarece ele sunt noi in aceasta formula si acest lucru se formeaza in timp. Nu au jucat impreuna deloc si nu se poate face intr-un interval asa de scurt aceste relatii de joc . Multe dintre ele au fost rezerve in sezoanele trecute si altfel stau lucrurile cand trebuie sa te obisnuiesti cu statul de titular. Mai este si presiunea jocului, emotiile…

Exista vreo jucatoare pe care nu puteti conta din cauza accidentarilor?
Nu am nicio problema din aceasta privinta. Toate sunt apte de joc si jucatoarele care le-am avut sambata la meci le voi folosi si in partida de la Bucuresti.

 Mihai Căpraru